| = Fata mijlocie a anului | razvan rachieriu [20.Jun.08 12:09] |
| Luna Iunie este fata mijlocie a anului, ce sărută cu buze de căldură ziua și își trimite umbrele somnolente în nopți; ecoul ei naște oameni luminoși, iar gândurile ei se imprimă în gândurile oamenilor, cu solstițiul urcând iubirea de lumină în ființe. | |
| + când n-am să mai fiu copacul | Maria Prochipiuc [20.Jun.08 15:23] |
| Un poem ce poate sta cu fruntea sus oriunde s-ar afla și poate chiar acolo unde te-ai aștepta mai puțin. Prin cuvinte poetul sculptează în toată forța lui fizică imagini și tabolouri deosebite. Spiritul când creează este ca un cărbune pe jumătate stins, dar suflu invizibil din interior ca un vând nestatornic îl trezește la o clipă de strălucire. Această forță vine dinlăuntru: când n-am să mai fiu copacul care se ține de pământ doar să fie verde și pălește spre exterior, așa cumîși schimbă floarea culoarea de când începe să se deschidă. Versurile au energie: unde apa curge în altă apă și lumina este de cer cu tălpi de nisip. Cunoscându-l pe autor, știu că nu iubește perfecțiunea, dar caută neobosit perfecțiunea, resemnându-se uneori doar cu fantezia ei. Realizări deosebite: mâini de zăpadă și bulgări de cuvinte copacul care se ține de pământ doar să fie verde lumina este de cer cu tălpi de nisip ( aici aș spune: lumina este spre cer cu tălpi de nisip) îmbrățisările noastre vor avea aceeași lungime de noi | |
| = . | Marinescu Victor [23.Jun.08 14:56] |
| Razvan, iti multumesc pentru semn! Maria, multumesc mult pentru incurajare si mai ales pentru ca ai timp sa ma cunosti. trecerea ta ma bucura si nu ramane doar aici, o iau cu mine. victor | |