| = oamenilor care urcă scările cu liftul pe umeri | Andrei Trocea [25.Jun.08 15:41] |
| mie mi-a dat senzatia unui sisif oprit la raspantie, care constata cu stupoare ca in jurul lui toti sunt sisifi. cred ca placerea de a suferi ne este in sange, de aceea oamenii "urcă scările cu liftul pe umeri". doar un singur cuvant mi s-a parut iesit din poezie: "investitori" citit placut andrei t | |
| = un alt...rest | eugen pohontu [26.Jun.08 09:24] |
| domnule Mihalache, citesc de mult poemele dvs., e drept nu le-am comentat pentru ca n-as fi avut 'ceva destept' sa spun despre ele, exced poeziile cuvintele mele sarace... acum, m-am incumetat, pentru ca acest poem m-a impresionat profund, l-am recitit de nenumarate ori si de fiecare data mi s-a relevat inca o posibila, probabila idee (de cate ori tre' sa recitesc?:) poemul dvs. are titlu, iata-l: "Ai ajuns la mijlocul vieții: Când pier renunțările și ești ca un rest" ( ca figura de stil) intreg poemul este de fapt concentrat in aceste doua versuri(sublime de altfel) poemul, cred, poate fi descompus vers cu vers, continand fiecare o incarcatura filosofica de sine statatoare, sustinuta de metafora bine temperata si sensibil conturata cred, fara false impresii, ca citesc un POET! imi permit o singura observatie(sa ma dau si eu critic!), parca in penultimul vers, "raset" strica putin ritmul, n-ar fi fost mai simplu cu 'ras'? ...amar, dar superb ultimul vers, chiar asa o fi??? | |
| = "Drumul lingurii" se opreste in gura | razvan rachieriu [26.Jun.08 14:57] |
| Restul ce rezultă din împărțirea renunțărilor la anii consumați cu miezul gol de timp mort, definește omul înfășurat în folia înfrângerilor care și-a aruncat idealurile la groapa cu gunoi și la care “drumul lingurii” se oprește în gură. | |