= razvan | Andrei Trocea [01.Jul.08 14:17] |
poezia e o erezie si poate de asta mi-a placut. pe de o parte un ton revoltat, pe de alta cinic. "diavolul a preschimbat păcatele în fecioare și le-a dezvirginat pe baldachinul suspendat" am gasit imagini puternice, la care imaginatia nu a trebuit sa imi munceasca prea mult. poate o curatare a poemului, o inlaturare a expresiilor care sub alta forma se repeta, i-ar da si mai multa vigoare. citit placut, cu prietenie, andrei t | |
= ANDREI | razvan rachieriu [02.Jul.08 12:28] |
În ultimele poezii am tendința sau nu rezist ispitei de a-l umaniza pe Dumnezeu, de a-i conferi calități, trăsături și atribute umane. Îmi face plăcere să-mi imaginez o întâlnire cu Dumnezeu, să mi-l fac prieten, așa cum diavolul mi-l închipui fără coarne, ca pe un tip libidinos corupând fecioarele. Mă bucur că ai văzut în poezie imagini deosebite, căci eu consider că acestea sunt mai puternice și au o forță sugestivă mai mare decât metaforele. Cu prietenie, Răzvan. | |
= pai daca tot iti place sa stai la taclale | Andrei Trocea [02.Jul.08 12:34] |
pai daca tot iti place sa stai la taclale cu dumnezeu, de ce nu faci si urmatorul pas. sa devii dumnezeu? scuze, e un subiect care ma tot framanta acum. ceva de genul: cati bani ti-ar trebui si cati adepti ca sa incropesti de-o religie? cu prietenie, andrei t | |
= Din nou ANDREI | razvan rachieriu [02.Jul.08 14:03] |
Cred că pe toți i-ar tenta să devină Dumnezeu, să dețină puteri nelimitate, viață veșnică și să se ocupe cu ordinea în univers. Și mie mi-ar plăcea să mă gândesc că aș fi Dumnezeu, numai că mă întreb dacă o putere infinită poate încape într-un corp finit. Cu prietenie, Răzvan. | |