| = „scormonind prin sertarele ascunse ale sufletului!” | Doru Emanuel Iconar [03.Jul.08 13:23] |
| Uite ca ați reușit să aduceți acel ceva ce ține cu sufletul la gură cititorul. Printre ei și mânzul ista ce se ține scai de scrierile dumneavoastră, doar, doar o mai fura niscai meserie ca un ucenic silitor ce se vrea. Da’ o întrebare e voie? „ascuns sub bobul mărunt de lumină” dăruit nouă de Domnul, de ce „toate cuvintele îți rămân ascunse sub suflet, la rădăcina șerpuitoare a tainițelor inimii, lângă duhul unor stele” sau vise? De ce nu poți să le scoți la lumină? Doru Emanuel | |
| = un mic arheolog | Andrei Trocea [03.Jul.08 17:06] |
| draga emil, din experienta mea de arheolog pe la porolissum, apulum si alte cele, pot sa-ti destainui ca arheologia nu e tocmai asa poetica. ca stateam eu si priveam stelele vazute altadata de daci, da. ca ma bateam in amfiteatru, unde inainte se luptau gladiatorii, da. dar ca dormeam in purici si dadeam cu tarnacopul toata ziua, pe arsita, ca mi se jupuise pielea pana la coate si facusem rani, ca intotdeauna cand ajungeam la un obiect antic, eu trebuia sa ma duc in alta parte sa dau cu lopata si in locul meu veneau fetele sa scoata minunea de sub pamant cu maturica si spaclul, eeeeiiii, asta-i alta poveste. da, e adevarat, arheologii cei mari au parte de mai multa placere. eu eram un biet student. si cu toate astea, tot sunt mort dupa istorie. scuza-mi logoreea, n-am putut sa nu comentez, citind despre arheologie. pe de alta parte, textul e asezat, se vede cat s-a lucrat la injghebatul cuvintelor, cat sa curga raul linistit si luminos la vale. e o proza frumoasa, cu o atmosfera cuminte, in care personajele, oameni intelepti, se destainuie si lasa unul altuia cate un fir de poveste. in plus, e interesanta acea trecere fugara inspre poezie: "Știu, poate suna patetic, în fond poți să mă contrazici sau să-mi spui că toate iubirile mari sunt la fel. Nu, nu-i adevărat! Nu pot exista două iubiri care să îmbrace aceleași forme, încât să te facă să spui: „uite, două iubiri gemene!”, așa cum zici despre oameni." citit placut cu prietenie, andrei t | |
| = emil | Carmen-Manuela Macelaru [03.Jul.08 17:19] |
| titlul este extrem de reusit, parca il vad scijelit pe zidurile de la Karnak, desigur un zid special doar pentru umili, pentru unii mai umili decat noi, ce ai vrut sa scoti in evidenta prin cuvantul umil aici la tine in text?, eu ii gasesc diverse conotatii, au ai altfel de caractere in scrierea lor?. remarc acest fragment: - Vezi, tu, Sofia a fost pârghia care m-a ajutat să trec prin viață, mai ales după ce te-a născut și aș fi ipocrit să spun că nu am iubit-o...am iubit-o chiar foarte mult, dar nu cu iubirea aceea care te mistuie și te neantizează. Știu, poate suna patetic, în fond poți să mă contrazici sau să-mi spui că toate iubirile mari sunt la fel. Nu, nu-i adevărat! Nu pot exista două iubiri care să îmbrace aceleași forme, încât să te facă să spui: „uite, două iubiri gemene!”, așa cum zici despre oameni. mcm | |
| = În literatură nu există noțiunea de ucenic... | Emil Iliescu [03.Jul.08 18:08] |
| Doruleț, dacă tu nu ai fi mereu lângă scrierile mele, cu sinceritatea ta, aș fi un pic trist! În literatură nu există noțiunea de ucenic, ci există doar suflete care vibrează diferit la armonia cuvântului. Iar tu ai depășit de mult stadiul de simplu truditor! Chiar felul în care mi-ai răstălmăcit vorbele în finalul comentariului, îmbrăcându-le cu sensibilitatea ta, îmi dau dreptate! Îți mulțumesc pentru semnul prietenesc lăsat! | |
| = Mă bucur, Andrei... | Emil Iliescu [03.Jul.08 18:13] |
| Mă bucur, Andrei, că ai fost acolo, lângă inima istoriei și să ști că între tine și fetele cu măturica și șpaclul nu există nici o diferență. Artefactele scos la lumină vă aparține în mod egal, atâta timp cât ați investit suflet în ceea ce ați făcut! Ca întotdeauna, comentariile tale, mă fac să mă simt legat de un prieten adevărat. | |
| = Carmen, hieroglifele umililor sunt ... | Emil Iliescu [03.Jul.08 18:20] |
| Carmen, hieroglifele umililor sunt tocmai scrisorile de dragoste pe care personajele mele le vor dezvălui cititorilor. De ce hieroglife, de ce umili, asta rămâne să descoperiți în text și sper că vă voi ajuta să o faceți, deși așa cum am spus, pentru fiecare dintre noi dragostea are o altă culoare și un alt parfum. Mă bucură aprecierea ta, mai ales că la debutul meu pe site, pe 12.02.08, ai avut amabilitatea să mă încurajezi prin comentariul pe care l-ai făcut la proza mea "La vânătoare"! Cu prietenie și stimă, Emil | |