| = Neam de Cain și alte iude | Doru Dorian David [30.Jul.08 18:49] |
| "da am șpreiat secole întregi cu dumnezei în descompunere și azi în aceeași gară cu aspect de catedrală ascultăm cum deraiază un acordeon în cer și spunem doamne sunt tot mai aproape de tine cu fiecare țigară " dupa cum spusei ne tragem din Cain(i)/ Abel l-a ucis pe fratele sau inca inainte de a cunoste moartea(sensul ei) si totusi din perspectiva noastra este un fratricid!? politica urmand caile biblice... sirul crimelor prin care ne-am nascut... nu stiu zau daca Dumnezeu s-a uitat in oglinda inainte de a ne concepe! apoi Iisus impacat cu Iuda ( se spune ca au intocmit/consimtit actul tradarii)! crestinizarea este probabil un act politic bine fundamentat... unicitatea macar ne-a adunat sub aceeasi mana! ma uitam la un documentar care facea referinta la acel varf de sulita cu care a fost strapuns Iisus... drumul acestei unelte prin lume... chiar si Hitler a detinut acest obiect... dupa caderea Germaniei, nu se stie daca ceea ce a ramas este o clona... Ei povestea este atat de lunga! Da un poem elaborat care incita! Inspiratiune multa poete! Ganduri bune! | |
| = Dorian | George Asztalos [30.Jul.08 20:18] |
| bieți copchii de cremenali deicizi suntem dacă privim adînc în apele timpului vom vedea sînge de zei și un rînjet fericit al aceluiași Cain răzbunător și cretin... Umanitatea se poate eventual mîndri că a jupuit de vii o grămadă...deși la drept vorbind nu și-a ridicat pe cruce decît propria animalică idioție. pe bună dreptate te și întrebi cum naiba să mai crezi în umanitarismul faptelor acestui angel radios...foste criminale? În fine, e o poveste lungă vorba ta...:) Mersi pentru stendbai și aprecieri Dorian...:) | |
| = Obiectul furiei | Victor Potra [10.Dec.18 14:27] |
| Uneori îmi place să-l văd pe Isus și pe apostoli ca pe o gașcă de hipioți porniți spre LA-ul zilelor lor. Peripeții, soap and hard drama, no happy end (vezi "Hair" și "Jesus Christ Superstar"). Pornografia începe abia după răstignire, după ce se termină filmul. În ciuda aparențelor, nu sunt un ateu, în sensul în care ateismul presupune comiterea actului de credință pe dos, cu nu în față. Nu mă pot ruga lui Isus (ar fi un nonsens pentru mine) dar adesea, în funcție de dispoziție, mi-e fie simpatic, fie de-a dreptul drag – oricum o blasfemie. Ținând cont și de noile texte descoperite, scăpate de epurarea bisericii – Doamne, ce iubesc surprizele istoriei! – râd ca prostul singur rescriindu-i viața în gând. E atât de uman! Ca de obicei în urma oricărei celebrități, apărem noi, idolatrii. Care facem ceea ce știm mai bine: exilăm umanitatea în afara noastră, acolo unde nu mai este tangibilă, unde nu ne mai este imputabilă. De aici începe furia mea, reflectată în textele de până acum. Poezia ta mi-e atât de la timp venită! Uneori uit pe cine sunt furios și încerc tentația penibilă a „Bibliei vesele”. Nu am a mă lupta cu Dumnezeu, credincioșii au nevoie uneori de opoziție. Sau veselia lor de a trece trăirile presupus intense în derizoriu: „l-am crucificat, l-am înviat, l-am prăznuit” – din Crăciun în Paște ne închinăm soarelui ca să răsară și a doua zi. Eram ușor îmbâcsit de logică, îmi pică foarte bine metaforele de față pentru coagularea emoțională a obiectului furiei, am rezonat, am aflat, îți mulțumesc. | |
| = On the god's shirt is writen with hope and rage: "I will be back... | George Asztalos [01.Aug.08 19:06] |
| human motherfuckers..."...și mă bucur Victore că ai rezonat cu asupra de măsură la scrierea de față, dincolo de logică și ucigă-i toaca de deicizi...:) mulțam fain de stendbai și aprecioasa intervenție...:) amical, jorj de asztalos | |