| = anomic addiction | noemi kronstadt [10.Aug.08 19:34] |
| e greu sa-ti reprimi clipitul intermitent, inghititul spasmodic in sec si zvapaiala diafragmei. sa le faci pe toate trei in acelasi timp, iata o sarcina care acum ma depaseste.asa ca intreb de-a dreptul, aratand cu degetul: "WHAT THE HELL IS THIS???" | |
| = chiar asa | Leonard Ancuta [10.Aug.08 19:48] |
| domnule autor, ce faceti dumneavoastra aici seamana cu o bataie de joc. e un soi de amalgam ce pare scris la betie, fara coerenta, fara logica, fara nicio miza. ma mir cum de a trecut de furcile caudine ale editorilor, care altfel sunt atenti la comentarii. | |
| = se vrea fani și mai ieste și cu dedicațiune | Alberto M. Popesco [10.Aug.08 19:55] |
| una peste alta, Noemi nu cântă. Cine ești dumneata să o vrei? arată buletinul, repede! Dar e fics vacs, e ceva ce vrea să stârnească râsul pe un stadion arhiplin , cu fauni si bacante... dar, atentie monșer, Noemi e o ființă seriosă. și dacă îi mai dedici bălării s-ar putea să-i simți urmele unghiilor derect pe neuronii matale zugrăviți proaspăt în culoarea fumului de țigară. destul de amicla | |
| = este... | Victor Potra [11.Aug.08 08:42] |
| … homer, noemi… fără ironie, fără divinație, a ajuns la urmele bătăliei… pentru mine, subiectul scrierii de față este o piesă jucată în absența mea, dar cu reguli ușor diferite de teatrul clasic: e și asediu, e și chemare la ființă, e și dezamăgire… tot ce am găsit în și poate mai ales în jurul lui Tangerine. e și arheologie noemi, și atunci bucățile lipsă sunt completate cu ipsos – alb… și știi ce mai e?... știi… învățătură, noemi, pe care eu o descopăr lăsată pe internet… și atunci nu pot să nu mă întreb: dacă ar veni mâine Profetul să ne anunțe de unde ne pândește Adevărul, ce am face cu el?... probabil un zid în juru-i, cu o plăcuță „Profet – 2008 – categoria profeții autorizate”… după ce îmi trag sufletul, mă uit și în trecut… | |
| = Alberto, dragule… | Victor Potra [11.Aug.08 08:43] |
| ...eu nu o vreau pe noemi, pentru că nu am nevoie să vreau… și nici nu mi-am dat voie... dar nu e o problemă de dorință și noemi categoric cântă, te rog recitește Tangerine… buletinul meu e atât de mic față de această petrecere întru ființă, ce să faci cu el, dragule… faptul că ne comportăm ca fauni și bacante e real. dar eu nu râd de revelație. și nici nu râd. dacă mă împingi să depășesc rolul de povestitor spun atât: foarte multă tristețe părea împrăștiată pe jos, nu știu să râd de asta… în rest… ești viu Alberto, și îți mulțumesc … | |
| = chiar așa ce?... | Victor Potra [11.Aug.08 08:45] |
| domnule mult-mai-autor, dragule, omule! ce amalgam te face să faci apel la cenzura editorilor? (atenți la comentarii!?) revino-ți, nu ești tu! ești de cu totul alt soi, recitește-te, ascultă-te! eu nu sunt dumneavoastră și nu e nici cea mai mică bătaie de joc. te rog să nu mă crezi pe cuvânt și să citești și apoi să simți cu atenție. la mine daimonii sunt împărțiți pe căprării, Amarel nu are voie aici… tu creezi exclusiv în stare de sobrietate, nu? poate mă ajuți, am într-adevăr o problemă… ai grijă de tine dragule… și de paharele de la Ikea :) | |
| = despre titlu... | Victor Potra [11.Aug.08 08:45] |
| și încă un lucru de știut... este "oda noemica", nu odă noemică sau alte combinații de diacritice... | |
| = Oda noemică - partitură pentru zid și orchestră | Călin Sămărghițan [11.Aug.08 15:23] |
| Victor Potra încearcă să prindă ceea ce nu poate fi prins. El încearcă să intre în templul zeiței, dar nu e atât de ușor. Încearcă să pășească într-un spațiu consacrat și încearcă să fie el Profetul. El vrea ca ființa lui să înțeleagă cu adevărat. Are tot ceea ce-i este necesar: privirea dincolo de lucruri, contemplația, știința. Mai trebuie, însă, ceva: ca zeița să deschidă poarta și să-l ungă cu mirul cel nestricăcios. El încearcă să ne arate ce se află în spatele zidului ce înconjoară templul, pentru a se convinge, el mai întâi, că nu e stadion. Este el Profetul? Ea chiar i-a răspuns și acum tace. De ce? Deoarece "virtutea dreptului de Homer" nu a făcut decât să ridice alte ziduri de înțeles, în jurul de-neînțelesului. Și mai uităm un lucru: ea nu are nevoie nici de apărare. Asta ar însemna să ridicăm alte și alte ziduri în jurul ei. | |
| = virtuozitate... | Victor Potra [11.Aug.08 19:06] |
| Călin (iartă familiaritatea, dar nu pot fi de loc „ațos” pe acest subiect)… Interpretezi minunat partitura, părere din afară… Nu este un comentariu la care să răspund eu, mă depășește perspectiva (în sensul trebuinței de serenitate). Relativ la viziunea care mi-a deschis drumul către acest text, trebuie să-ți spun câteva lucruri concrete. Nu există nici trufie, nici umilință în acest text. Nu știu a fi Profet, e prea mult și prea puțin. Povestesc, nu înțeleg. Și încă o dată, povestesc, înțelegi? Tangerine a lăsat urme pe agonia, e tot ce am avut la dispoziție. Aș fi spus Heinrich Schliemann în loc de Homer dacă nu aș fi mințit (iar stilistic… nu mai vorbesc). Unul dintre lucrurile pe care le iubesc pe agonia este arheologia interacțiunii. Eu am văzut ziduri. Le-am povestit, nu le-am explicat. Dacă am ridicat altele, am eșuat. În semn de mulțumire reală pentru acest comentariu pot doar să-ți mai împărtășesc ceva: asemenea tuturor celorlalți, nu sunt ceea ce par. Cu respect, Victor. | |
| = eu, ea si si-un homer | noemi kronstadt [12.Aug.08 06:52] |
| hm...ca ai facut din acea noemi personaj de partitura pagan dramatica,hai, treaca mearga, sa zicem ca tine de materialul genetic al homerului,reticent la gazeluri si serenade...ca din toata recuzita posibila, ai ales un stadion, niste sacerdoti, plus cotingentul regulamentar statistic de fauni si bacante, sa admitem c-o cere managementul proiectului, nu ma amestec...admit ca ai citit corect niste amprente , iar daca domnia ta alege sa-si petreaca vacanta de vara facand detectivistica pe pattern de limbaj, s-ar putea sa nu fie chiar investitie paguboasa, oricum , e cert ca n-ai invatat sa scrii bine doar logandu-te pe agonia.homeric vorbind, arheologizez o experienta incontestabila in cretacicul scriiturii tale. acum,, cu toata reverenta unui platitor de bilet in loja fata de primadona din centru,trebuie sa-mi exprim doua uimiri si-o nemultumire crasa 1.de ce naiba trebuie sa se chinuie personajul, bantuind ca naluca , si cu capul dat pe spate, cand numai vizualizarea posturii si inca e un chin pentru retina oricarui biped cu anatomia ordonata? 2.ce rost abscons si nedumiribil pentru mine are flexarea bietului si cumsecadelui verb a fi, care trimite inocentul spectator in toate directiile temporale deodata, ceea ce, fie vorba intre noi, are efecte devastatoare asupra normalitatii psihice a figurantilor? presupun ca homerul va binevoi sa ma lumineze inainte sa-mi treaca prin cap sa rescriu toata tarasenia asta si sa-i dau de lucru pentru urmatorul eon...daca nu , e asigurat, are o sybilla in dotare, s-o intrebe pe ea | |
| = referințe pentru coroborare... | Victor Potra [12.Aug.08 18:27] |
| Cretacicul nu poate oferi chiar toate dovezile, au fost afectate de cataclismul planetar violent care a marcat dispariția cuvintelor mari și apariția cuvintoferelor. Tot pe atunci mi se fragmenta și Laurasia verbelor definitive. Este o experiență, dar contestabilă dacă arheologizați în ansamblu. Genomul este eclipsat azi de contracte, așadar dreptul de Homer este o aproximare rezonabilă. Treacă-meargă - de acord, cu o precizare, personajul nu poate fi „acea” decât la plecarea cu atenție din fața textului, e de explicitat pentru a nu induce în eroare. Domnia mea alege adesea petrecerile întru, ceea ce mă duce la lămurirea celei de-a doua uimiri: plagierea lui Noica este modul în care pot face bungee-jumping cu o gleznă oloagă, iar inocenții au fost protejați de devastare prin trimiterea totuși sacadată în toate direcțiile temporale deodată. Uimirea întâi, necesitând închiderea ochilor, vine la sfârșit, rotund: pentru că le dăruie de le merg fulgii și le sare anatomia dintre Cordate direct în Încrengătura Mollusca, genul cu cochilie. Crasă fiind, nemulțumirea apare în curând, presupun… | |
| = "ana are mere" | noemi kronstadt [13.Aug.08 19:33] |
| marul, posesiunea si hranitul din mar preexista anei, desigur.cand ana ii spune marului, mar, cand posesiunea lui devine o posesiune de sine , de ana si de mar, ontos-ul se aseaza a doua oara intre granitele sale, nu in cele de dinainte, ci in cele proaspat intemeiate, dar care, desigur, existau in ana , in mar si-n posesiune.o lectie rotunda despre inchiderea cercului, in mijlocul caruia a spune ca nihil me tangere este lipsit de sens, la fel cum lipsit de sens este zidul, in absenta conceptului de zid. nemultumirea crasa nu este a anei, ci a cuvantului.uriesesc, peltic ori schiop, e un hide and seek , pentru care eu, cea din loja, platesc celeilalte un pret de combustie spontana cred ca aceasta e lectia odei si da, e un tangerin | |
| = Ahile are călcâi… | Victor Potra [14.Aug.08 06:19] |
| …ceea ce i-a făcut pe umani să-l declare uman, în virtutea dreptului lor de a hotărî că invulnerabilitatea este inumană fără un punct slab. Paradoxal este că Ahile era om tocmai datorită iubirii de invulnerabilitate, călcâiul este ceea ce l-a promovat, neîntrebat, în rândul semizeilor. Unde ar fi ajuns Ahile dacă doar călcâiul lui era invulnerabil? În ziua de astăzi era probabil fotbalist, pe atunci… Exercițiu pentru acasă: Ahile este călcâi. Și dacă tot iubim atât de mult miturile, nu ar trebui să ne mire că apar povestitori. Din fericire pentru povestitor, miturile apar rar. | |