| = o expresivitate pură | Marius Surleac [19.Aug.08 09:26] |
| Poemul este construit doar pe sentimente, sentimente pure care au creat aici o expresivitate ieșită din comun. Doar atât am să-ți spun aici: Expresivitate ieșită din comun - care te lovește și te trage în interiorul trăirilor, unde simți exact aceleași trări. Dana, nu am alte cuvinte de descriere ci doar: Expresivitate...! Mă înțelegi tu! Cu drag, Marius | |
| = Marius, | Dana Banu [19.Aug.08 09:33] |
| îți mulțumesc pentru semnul de lectură | |
| = nu îngropați strigătul | Doru Dorian David [19.Aug.08 13:09] |
| Da, da, da.... un poem de o sinceritate taioasa, optimist zic eu, nascut dintr-o pornire fierbinte din credinta! "ar trebui să te cred dar vezi tu nu fac decât să vorbesc singură știind că tu mă asculți " Iata si indoielile: "drumurile au să ne piardă în cele din urmă drumurile mirajul morile de vânt măcinând în gol cuvinte și culori nuanțele unei țări pe care ne-am inventat-o încă din uterul matern toate astea au să ne piardă dar nu-i nimic îți spuneam nu-i nimic mereu mă vei găsi așteptându-te la capătul nopții" | |
| = semne pe pietre | Ioan-Mircea Popovici [19.Aug.08 13:58] |
| tu stii ca-n unele comentarii cineva vine sa-ti explice ce ai simtit tu... zambesti, iti mai aprinzi o tigara, mai privesti peste umar si multumesti. eu nu zic nimic. las insa semne pe pietrele tale... tu le recunosti si cu trei semne mai faci un cerc... nici măcar câinele nu îți este aproape când simte miros de sânge glonțul e mort e inutil dacă nu e unul născut din iluzie un zid crește în fiecare dimineață din toate cuvintele pe care nu le-am spus peste noapte un animal îmblânzit prea devreme se pierde în fiecare seară undeva la capătul lumilor noastre dar nu-i nimic îți spuneam nu-i nimic mereu mă vei găsi așteptându-te la capătul nopții | |
| = strălucitorii mei prieteni, | Dana Banu [19.Aug.08 14:07] |
| ei, ei, ei, tare drag mi-e de voi când văd cum mă citiți și îmi lăsați semne să fiu a nefericirii de nu spun adevărul Kalp-bătrâne, Iann-matematicarule, îmi arunc vioi codițele peste spate și vă zâmbesc cât pot de larg dintr-o vară enervantă ca mai toate verile elianul | |
| = completare pentru Iann | Dana Banu [19.Aug.08 14:13] |
| să nu le spui Ponei și Doruței ce am scris aici despre câini :)) | |
| = * | Andrei Trocea [19.Aug.08 15:01] |
| in acest poem se simte dezinvoltura, cuvintele zvacnesc. nu e nimic static. totul se petrece, isi parcurge menirea apoi se intorce printr-un cerc in locul unde a plecat. iar urmatoarele doua strofe trebuie puse la pastrat si recitite de fiecare data cand ai prostia si orgoliul de a crede ca doar tu vezi luna palida, doar tu simti incrancenarea marii, doar tu ai lut inauntru si poti sa-l modelezi in orice forma doresti: "ca și mine te-ai născut dintr-o femeie care zbura cu soarele în mâini pe deasupra acoperișurilor colorate ale orașului ca și mine ai străbătut cele 1000 de câmpii arse de lună fântânile noastre au apă vie chiar dacă sunt săpate în deșerturi ochii noștri privesc spre înăuntru și nu le e teamă de câte ori ți-am spus nu pleca la drum pe înserat nu sta la sfat îndelung cu leii din groapă ucide-i sau fugi nu-i vei putea îmblânzi vânează de unul singur nici măcar câinele nu îți este aproape când simte miros de sânge glonțul e mort e inutil dacă nu e unul născut din iluzie" e un poem rotund, un mister impartasit altora cu tot cu ritual. andrei t | |
| = Andrei, | Dana Banu [19.Aug.08 15:10] |
| îți mulțumesc, se vede că nu doar ai citit cu atenție dar ai reușit chiar să pătrunzi în interiorul imaginilor de aici... să știi că am trecut acest text la personale nu pentru că e unul dedicaționist(dintr-un anume punct privindu-mă pot spune că pentru mine ideea de fraternitate implică și străinul și prietenul și neprietenul) ci pentru că simt eu că ar cam fi trebuit să excavez din prima parte niște epitete care dăunează parcă integrității și sănătății poeziei dar am scris cu atâta patimă și încordare aici încât efectiv mi-e milă de text să îl mai prelucrez ar fi inutil, ar fi ca și cum aș pierde momentul în care l-am scris deci îl las așa imperfect încă o dată îți mulțumesc am mai spus eu prin comentariile mele-răspuns, sunt tare bucuroasă când văd că oamenii primesc cu sufletul deschis cuvintele mele dana banu | |
| = re | Andrei Trocea [19.Aug.08 15:16] |
| e pacat sa schimbi si sa mai presari ici colo metafore. lasa-l asa, brut, sa sara din pagina si sa zgarie cititorul, sa-l umple de sangele tau. :-) | |
| = mon opinion | indra constantin [19.Aug.08 22:35] |
| te citesc de ceva vreme, chiar dinainte de a incepe sa postez pe agonia si da.imi place.cred ca esti unul dintre autorii de pe acest sait care reusesc sa transmita fara exagerari redundante si care o fac bine.ai o anumita cursivitate, dezinvoltura, culantza a cuvintelor.discursul este fluid, personal. cat despre acest poem imi plac ultimele patru strofe in special ca și mine te-ai născut dintr-o femeie care zbura cu soarele în mâini pe deasupra acoperișurilor colorate ale orașului ca și mine ai străbătut cele 1000 de câmpii arse de lună fântânile noastre au apă vie chiar dacă sunt săpate în deșerturi ochii noștri privesc spre înăuntru și nu le e teamă si acum tu vii înspre mine și spui nu e nimic stai liniștită nu e nimic mereu voi fi aici fluturându-mi pletele prin văzduhul alb doar pentru tine ar trebui să te cred dar vezi tu nu fac decât să vorbesc singură știind că tu mă asculți | |
| = Indra, | Dana Banu [20.Aug.08 07:27] |
| iată că îmi încep ziua cu o veste bună, mă bucur să aflu de un nou cititor al meu care îmi și apreciază scrisul despre exagerări nu știu ce să spun...exagerările la mine sunt apa și aerul, cerul și pământul, exagerez deci trăiesc!:)) pe de altă parte la mine e simplu, scriu cum sunt, sunt cum scriu, aparent deloc complicat îți mulțumesc | |