| = * | Andrei Trocea [30.Aug.08 02:46] |
| in primul rand titlul atrage, aduce a ora aceea tarzie cand aproape toti dorm. dincolo de titlu, poemul e dezinvolt, e ceva intim, ca un secret spus intre doi prieteni. are naturalete si dincolo de iubita pe care frumos o numesti "fidela" ta, iti trimiti poemul pe strada, pentru cititorul care noaptea tarziu se plimba la pas cu felinarele. cu prietenie, andrei t | |
| = . | Vasile Munteanu [31.Aug.08 09:46] |
| mulțumesc, Andrei, pentru companie. | |
| = deosebit | Diana Lorena Țugui [10.Dec.18 14:27] |
| Lasa o senzatie deosebita poezia si cred ca acesta este cel mai important lucru,sa spuna mai mult decat cuvintele ei.Mi-e imi vorbeste despre melodia pe care o lasa poetul in jurul lui,cand toti ceilalti cred ca e zgomot si trantesc obloane ,,cu dinți cu tot cu înjurături - ... mă-tii, eu mâine lucrez!" si imposibilitatea lui de a trece in liniste printre oameni,cand are atatea de spus. Am citit cu placere, Diana Tugui | |
| = . | Vasile Munteanu [31.Aug.08 22:39] |
| mulțumesc, Diana, pentru lectură și pentru interpretare; da, acesta cred că este (ar trebui să fie) rolul cuvintelor - seamănă cu glasul clopotelor în dimineață chemând la slujbă adormiții... | |
| = Vasile M. | Maria Marcovici [01.Sep.08 04:27] |
| te citesc constant, chiar daca nu las semne si nu o fac pentru ca poemele tale - altfel foarte expresive, pline - lasa in urma lor o tacere adanca, poate similara cu tacerea care urmeaza dupa un dangat de clopot, pe care ti-e teama sa o strici. mi-au placut mai ales ultimele doua strofe, acea intoarcere acasa ca intr-un refugiu in care gasesti forta impotriva invectivelor celolalti, unde cineva te asteapta fidel. am apreciat acel insesizabil regret ca cea care astepta a fost trezita din vis printr-o stangacie. uneori, cand nu te lovesti cu capul de pragul de sus, te impiedici de cel de jos, pentru ca tu stii de existenta lui inevitabila, de rolul lui care intr-un sens simbolic e tocmai acela de a pune piedica. mm | |
| = . | Vasile Munteanu [01.Sep.08 19:05] |
| mulțumesc, Maria M., pentru prezență și pentru cuvinte; ai dreptate, orice întoarcere este un "prag". | |
| = Berăriile de altădată | Ioan Jorz [01.Sep.08 19:25] |
| Vasile Munteanu, la tine se observă, întotdeauna, decorul, "marginea" pe unde trece/bea poetul, și nu este butaforie, este totul atât de veridic. Ai o plasticitate, o cromatică, aparte. O tristețe resemnată, o resemnare a tristeții, o asumare... Poem bun. De volum. Cu prietenie, | |
| = . | Vasile Munteanu [01.Sep.08 20:46] |
| mulțumesc, Ioan, încă o dată, pentru cuvinte; crezi că poate fi poezia altfel? | |
| = Poetul este mai puțin cu-o poezie | Ioan Jorz [01.Sep.08 20:54] |
| Nu cred. Poezia te erodează, te împuținează cu fiecare vers pe care îl scrii. Nu poate fi altfel! | |