| = mic indreptar de poezie si critica agonica, (si nu numai) de Al. Vlahuta. Fragme | Adriana Lisandru [30.Aug.08 22:06] |
| ...pornind de la urmatorul citat din textul de mai sus: "Aceasta e satisfacția zilei. Să fii citit azi, pentru ceea ce azi ai scris. E mult? Nu, dar e suficient. Așa că putem să ne rostim în neștire. Critica, abia aici începe." si acum, de la Vlahuta zicere (o fi fost si el agon?): "În vers e mântuirea, când n-ai nimic de spus. Pe trepte de dactile vin vorbe mari de sus – Iar critica solemnă, ce-n gol vede-adâncime, Ca un copil adoarme în leagănul de rime. Slăvit e versul – cântec, miraj, întruchipare – E-n Nemurire-o carte de liberă intrare. (…) Nici șir, nici sens…Acestea ne-ar dezveli secretul, Am ști ce spui, ce cugeți. Și, pentru noi, poetul Cu cât mai ne-nțeles e, cu-atât e mai profund. Ce mici devin chiar zeii, când nu se mai ascund! Din patru-n patru versuri, și plan și ritmu-ți schimbă, Ca tot ce scrii să pară că-i scris în altă limbă. La titlu să iei seama: sonor, bombastic, vag, Și cu ceva macabru, să te-nfioiori din prag. Căci titlul e alarma. Ca-n trâmbiță să-l suni: “O inimă în flăcări”, “La casa de nebuni”’ “În criptă”, “Flori de sânge”…Și nu-i zor nicidecum, Ca titlul cu povestea să aib-același drum. Amăgitor de gânduri, un motto mistic pune, Să-și tremure lumina, un far peste-o genune. Subt el plasmodic versul silabele să-și joace, În fierbere de glasuri, ca apa la răstoace. Iar toată poezia – cui sens ar vrea să-i cate – Mai limpede să-i pară citită de-andărate." | |
| = ..nt | Adriana Lisandru [30.Aug.08 22:13] |
| erata la titlul commului anterior: fragment*, fireste. | |
| = Adriana | Liviu-Ioan Muresan [30.Aug.08 22:42] |
| Mă bucură citatul. E deosebit. De aceea am zis că deabea aici începe critica. Dar între noi, pe agonia, trebuie să ne ajutăm. Chiar să ne susținem. Atît cît se poate. Aș dori mai multe comentarii, ajitătoare, pe la atelier. Acolo se pot pierde valori. | |
| = prea mult luati | mardale stefan [31.Aug.08 09:20] |
| Am participat la prima sedinta a agoniei care a avut loc la Club A. Nu fusesem in viata mea la un cenaclu. A fost o harmalaie de nedescris. Nu-mi venea a crede ochilor si urechilor. Nu asculta mai nimeni. Cineva citea majoritatea oracaia. Lipsa elementara de respect. Am zis ca e euforia inceputului asa ca am mai fost de vreo cateva ori dar nesimtirea continua. Era cam ca la tv in campania electorala cand incep sa vorbeasca toti. Bantuie ceva prin mintile noastre pentru ca si eu care ma cred, ca orice tampit, normal, am facut pe site vreo doua trei comentarii absolut cretine. Eram beat da' asta nu e o scuza. Daca suntem de acord cu cantecul "toti suntem putin luati", cred ca ar trebui sa admitem ca avem momente cand suntem prea mult luati. | |
| = Ștefan M. | Liviu-Ioan Muresan [31.Aug.08 12:58] |
| Sriu aici de cenaclul acesta, virtual, despre sensul și rostul său. Nu am participat la cenaclul de sală, dar aici hărmălaia nu se aude. E o mică oportunitate pentru cei ce doresc să scrie, au talent, doresc să fie remarcați, dar mai ales criticați. O facem între noi și de aici pot ieși lucruri bune. | |
| = mica parere | Radu Herinean [31.Aug.08 13:36] |
| am citit textul, am apreciat sinceritatea si normalitatea. suntem pe drumul cel bun. | |
| = Radu H. | Liviu-Ioan Muresan [31.Aug.08 15:41] |
| Așa este. La început mă offticau unii:) Erau șerpi, cîini, coțofane... chiar evantaie. Apoi am înțeles rolul lor. Toți avem un rol. Spărgeam capetele șerpilor, puneam botnițe cîinilor, mă răcoream cu evantaiele. Diversitatea naște valoare. E important să înțelegem asta. Cu stimă, LIM | |
| = Doar simplul cititor este adevăratul critic... | Emilian Lican [28.Feb.23 07:57] |
| Un arhitect va studia lucrările altor arhitecți, un cântăreț va aprecia melodiile altui solist vocal, un poet sau prozator va fi interesat de lectura altor scriitori. Fiecare cu lumea lui... Indiferent de timpul care a trecut prin secolele de creație au fost și oameni care sunt doar melomani, alții având drept hoby arhitectura și bineînțeles au fost și sunt doar cei pasionați doar de lectură... Este adevărat și absolut normal ca în fiecare domeniu să înmugurească înflăcările din care înfloresc pasiunile, geloziile, invidiile dar și respectul reciproc, dragostea și inspirațiile pe care involuntar le aduce un muz sau o muză... În domeniul literar, că asta ne interesează pe noi, doar simplul cititor este adevăratul critic. El este singurul care ne cataloghează cu adevărat când se identifică printre rândurile vizualizate. Editorii, redactorii, criticii de specialitate nu sunt decât sita prin care se indexează în opinia lor neghina de făina care trebuie aruncată în zefirul plăcut al lecturilor. Noi nu trebuie decât să ne ducem pasiunea mai departe. Toți avem dreptate! | |
| = Emilian Lican | Liviu-Ioan Muresan [28.Feb.23 15:17] |
| Ultima afirmație e perfect adevărată și pentru mine. În rest, vă apreciez și înțeleg opinia. | |
| = așa da! | Stanica Ilie Viorel [28.Feb.23 16:46] |
| textul, ca textul dar, comentariile! ce frumos este sa vezi o astfel de decență! felicitări autorului pentru provocare și mulțumesc celor care au lăsat semn, pentru cuvinte spor! | |
| = Domnu Stanica | Florin Rădulescu-Rudy [28.Feb.23 17:12] |
| iar e pauza la concursul de sarituri cu schiurile? Rudy | |
| = Stanica Ilie Viorel | Liviu-Ioan Muresan [28.Feb.23 17:27] |
| În general e decență aici. Și trebuie să fie. Dacă ignorăm excepțiile, sper să o faceți. | |
| = Florin | Stanica Ilie Viorel [28.Feb.23 17:48] |
| În drum spre casă, bătrânește… De la serviciu… Apreciez grija, Florin. Spor și inspirați! | |