| = părere cu țoi | Liviu Nanu [09.Sep.08 20:11] |
| pentru ritm, aș înlocui "ăsta" din primul vers cu "acesta" imaginea cu băncuța de lemn e bine aleasă, dar poate mai potrivit ar fi fost "țoiul" decît "pă’ăruțu", mai adecvat acestui tip de băutură. De fapt, "țuică" este băutura alcoolică de maxim 25 de grade, făcută (numai) din prune și învechită în butoaie de dud (sau stejar) cel puțin 3 ani. Dacă nu îndeplinește condițiile acestea se numește rachiu, șliboviță, tescovină, palincă etc. Dar poetul e liber să gîndească orice, în poezie nu trebuie să găsim neapărat o logică. uite, mi-ai făcut poftă, am să beau un păhăruț (țoi n-am) de palincă de pere. cu scuze pentru deranj al 158-lea cititor, anton | |
| = re: Liviu Nanu | Cornel Ștefan Ghica [09.Sep.08 20:22] |
| se pot aduce multe îmbunătățiri, unele chiar "cu gust" (mult mai) bun. ai dreptate, țoiu' e mult mai adecvat, decât pă'ăruțu', dar puțini mai folosesc în zilele noastre acest cuvânt (țoi). pentru vremurile acestea, pa'aru' este cel mai uzitat (termen și recipient), la fel și termenu' "țuică". mă bucur că ți-o plăcut. când ne-om vedea (vreodată) îți ofei o sticlă cu țuică (de 40 de focuri - de regulă mă țin de cuvânt). mulțumesc pentru trecere, citire și comm. cu respect, Cornel Ștefan Ghica | |
| = re(2): Mara Mira | Cornel Ștefan Ghica [09.Sep.08 20:42] |
| scurt și la obiect, nu ești prima care-mi spune că sunt un "știrist". din poeticu' meu înțeles, cam așa văd io pitorescu' și laicu' ăsta din jurul meu. cel puțin, mă "bucur" că învățăm (iarăși) să scriem și să ne citim în ilegaliate. istoria se repetă din reflex. mulțam de vizită. cu respect, Cornel Ștefan Ghica | |
| = war, huh, yeah / what is it good for /absolutely nothing | alice drogoreanu [09.Sep.08 21:06] |
| știi când am citit textul tău automat am văzut câmpeneasca mititeii și țuiculițele date pe gât hai să ne trăim pe și printre panselele și cârciumăresele din curțile mănăstirilor - oblațiunea pelerinajul sârguincios de sfintele înălțări sfintele marii și sfintele moaște burțile răstignite care pe unde, epuizate de atari efort masticativ apoi sâmânța și de bârfă și de scandal și de albe negre exodul pseudo religios căci așa socotește cu cale românașu' să cinstească sărbătorile cântec voie bună și băutură e o satiră , vine de la satir decât că e pe speed, țuica fiind locomotiva btw, aveai un șirag de comentatori la un moment dat, apucasem să citesc ceva s-a dat cu ddt? alice a 223a cititoare (de contoare) | |
| = eroare | alice drogoreanu [09.Sep.08 21:15] |
| de tastare *DTT | |
| = pacat | Alberto M. Popesco [09.Sep.08 21:28] |
| ca asemenea balarii apar pe prima pagina. ce e aici? stirile de la ora 17? chiar asa, e de atelier curat amical | |
| = cu feedback invers... | Victor Potra [09.Sep.08 21:31] |
| Îmi place că atunci cand apar "un acordeon un țambal o umbră de dud ’nezeii ei de viață băncuța din lemn și pă’ăruțu" am senzația de feedback invers, poezia se derulează de la început și curge în imagine dupa îmagine. La prima-prima lectură, parcurgeam cuminte, alb, vers după vers, așteptând să "ceva". Deși cumva mă așteptam, m-ai surpris cu cheia imaginilor, și brusc, primele versuri au devenit foarte vii, am și văzut în fața ochilor țăranul cu gât de bou, cum trage o dușcă zdravănă și i se scurge pe la colțurile gurii țuică amestecată cu salivă, pe cămașa deja îmbibată de sudoare, apoi lasă privirea în jos și se uită-n jur cu ochi tulburi, "ce-o mai zice lumea?..." Treci din nou prin strofa de mijloc, deja cu alți ochi, și urmează a doua surpriză, în coadă are o trambulină, "băncuța din lemn și pă’ăruțu" care te aruncă fix între babe, ușor înghesuit și stând doar cu o bucă pe marginea negeluită, dar trăgând asiduu cu urechea. "dintre două babe doar una e neviolată și tristă cealaltă râde cu ultimele rămășite și chiuie" e una dintre cele mai condensate luări la mișto a societății românești de astăzi pe care am întâlnit-o. De la rural la televizoral. Termini poezia cu gura ușor căscată, gata de râs, dar încă nu, pentru că mai e un feedback invers „maică, mai ia un gât și spune-mi, e de mere?” la care te întrebi ca prostul "Cine ziceai?..." Fuga înapoi în text, păi babele, desigur, și începi să râzi ca disperatul, faci (cei care pot) conexiunile în lung și-n lat, râzi de subiectul știrilor, de știri, de prezentatorii care spun serios povestea, de telespectatori, de societatea asta bolnavă în care baba violată e vedetă, și invidiată-n sat, de toată morga lor de oameni serioși de știu ei mai bine ce se cade să citim și ce nu... Brava, maestre, mi-a plăcut și m-ai plimbat cum ai vrut prin context... | |
| = re: Alice Drogoreanu, Alberto M Popesco | Cornel Ștefan Ghica [09.Sep.08 21:52] |
| alice, românii sunt foarte triști din fire. au falsa impresie că știu să trăiască, că știu să se bucure de viață (așa cum este ea primită). suntem oameni mici, un popor de motive (naționale, locale, tradiționale, închipuite, etc), un popor fără motivații, pretențioși și proști. trăim într-un mare sat cu praf... ai intuit (destul de bine și de aproape) zona și personajele. alberto, uită-te în ochii mei și mai spune odată, tare: " Este o poezie de Atelier!!"...da' tare, să te audă tot satu'! nu mă așteptam să fi ranchiunos. vă mulțumesc pentru trecere, citire și comm cu respect, Cornel Ștefan Ghica | |
| = re: Victor Potra | Cornel Ștefan Ghica [09.Sep.08 22:12] |
| mi-e greu să fac/scriu un comm unui astfel de comm, elaborat și susținut. ce pot (să-ți) mai spun? m ai (cam) lăsat fără glas. deobicei, lumea se "pierde" în două trei fraze. nu sunt obișnuit cu "medicii-chirurgi". în general, sunt "consultat" de "generaliști". mă cam oftic că ai găsit "cheia". (io) cu ce mai intru acu'? îți mulțumesc pentru trecere, citire și (mai ales) comm cu respect, Cornel Ștefan Ghica | |
| = o tara plina de babe violate si votca la toi. suntem pe drumul cel bun | Alberto M. Popesco [09.Sep.08 23:15] |
| in romania orice baba violata aduce bani in buzunarul stiristilor. orice sat are mai multe baruri pline de alcoolici de varsta a treia decat biserici, o tara unde tinerii sunt trimisi afara sa faca bani de o casa si acolo afla ca doar in romania deliciul presei, si mai al nou al poeziei, e sa scrie despre babe violate. o tara plina de ratati in care eu sunt cel dintai, o tara unde se apreciaza umorul negru: hai sa radem de batranele violate. unde naiba ne indreptam, oameni buni? spre mileniul IV? cornel, te excita poetic sa scrii despre violuri? cam asa deduc eu. o sa ma aburesti cu decadenta in care am ajuns si votca care e singurul amic al batranetei. scuza-ma, lasa-ma sa iti explic, nu orice batran bea, nu orice batrana trebuie neaparat sa fie violata si beata in acelasi timp. culmea e ca m-a enervat nu din cauza ta, ci din cauza unei persoane de bine din lista mea care m-a facut taur, ca ma reped inainte fara sa vad care e schepsisul poemului. fics vacs, avem votca, avem o baba neviolata si lautari. ce vreti mai mult? e idealul romanilor, secs, bautura si muzica. halal poezie, sa mai faci. foarte amical | |
| = sublim poem | Adrian Firica [10.Sep.08 00:58] |
| PrinSule Gică, “și pă’ăruțu”, care e “pârț” în toată regula cuvântătoare, în și de toate felurile, unde să-l băgăm? e supozitor cu acte în regulă? că dacă nU E, nu e! și pă’ăruțu… ce facem cu el, îl dăm într-un clocot ca să exterminăm părerile? și pă’ăruțu … unde e? știi, Prinsule, noi nu prea ne băgăm în treabă, fie ea “de bou” ori “de mere”. | |
| = * | Andrei Trocea [10.Sep.08 10:35] |
| sa citesti poemul tau si sa privesti simultan o pictura de-a lui bruegel cel tanar. si vazand cat de bine se impletesc, sa realizezi paradoxul: oamenii evului mediu european se intorc in oamenii secolului 21 romanesc. cu prietenie, andrei t | |
| = re: Adrian Firică, Andrei Trocea | Cornel Ștefan Ghica [10.Sep.08 11:30] |
| maestre, dom' Firică, pă bâșbâite și pă intuite, din străfunduri, am încercat să te înțeleg. m-am prins (io) de oarece "prin_sule" și fonetice "pârțuri" și am rămas așa... singur și cu lăutarii cântându-mi cocțați în copac. am scos batista, mi-am șters lacrimile și am pus-o pe țambal. andrei, suntem un paradox originar și original (asta dacă ne raportăm la timp și spațiu). nu cred că se-ntoarce cineva în altcineva. mai degrabă, cred, că sunt aceiași oameni-gânduri, neschimbați și triști. asta suntem: Eterni. vă mulțumesc pentru trecere, citire și comm, domnilor cu respect, Cornel Ștefan Ghica | |