= Răzvan | Silvia Goteanschii [10.Sep.08 16:48] |
Visele uscate au început să ardă ca o iască - pentru a face loc viselor noi care vor continua coșmarul și vor amplifica depresia Un nebun alerga haotic printre idei, Nebunia- mamă își trimitea turma de purandei Să cerșească în fața unei biserici construite în sine, Au devastat sufletul și i-au spart vitraliile fine - depresii au toți nebunii, toată specia umană are câte un nebun în gând pentru distrugerea visului; lupta trupului cu haoticul prin apropierea de biserica sinelui și tocmai apar purandeii nebunului, nu mai este posibilă o purificare M-am întâlnit în somn cu acel nebun, Se stabilise prin pădurea de gânduri într-un cătun, Avea frisoane și a dat foc la câteva gânduri, Încă mai locuiește în mintea mea când scriu aceste rânduri - în somn inconștientul se plimbă prin noi ca umbrele prin cimitire, provoacă frisoane, lăsând o doză de nebunie în cel mai depărtat loc al creierului, așteptând următorul vis poem tulburător | |
= SILVIA | razvan rachieriu [11.Sep.08 12:43] |
În fiecare din noi există printre gânduri câte un nebun mai mare sau mai mic, inofensiv sau periculos. M-a tulburat comentariul tău prin atenția la detalii, ai decojit de sensuri toate versurile și mi-ai lăsat poezia despuiată. Ai fost o surpriză plăcută pentru mine. | |