| = Alb antimodern, antifrunze, antivene:) | Iolanda Bob [17.Sep.08 16:10] |
| Așa târziu și-atât de frig parcă-nserarea îți toacă visele crude pe-un pat de petale un coș de muguri în vitrina ca o rochie de mireasă, toamna o îmbracă gândurile fiecărui trecător. Pe străzi trec ochi închiși cu fețe-mpânzite de venele unei frunze ce-a furat culorile. Marina, Dovadă că poemul tău a ajuns la mine, acest mic exercițiu admirativ;) Și un salut cât se poate de alb:) Multă inspirație în continuare. Și nu îți renega încă delicatețea. Titlul excelent, viu, plastic, ușor de perceput senzorial (felicitări!). O seară cu poezii bune... | |