| = Mai funcționează legile esteticii teatrale, să știi! | Iolanda Bob [21.Sep.08 15:46] |
| Domnule Vasiliu, Nu știu cum ți-aș putea mulțumi mai frumos pentru elegantul gest de a încerca să dăruiești un sonet shakespeare-ian, aici, în mijlocul delirelor egotistice:) Sună bine de tot poemul tău, are o eleganță a zilelor noastre. Ca om care știe (aproape fără să vrea) pe de rost foarte multe sonete, iar unele dintre ele având câte 2-3 variante imposibil de frumoase, le-am învățat "în paralel", dă-mi voie să punctez: Nu e doar modă sau conformism că anumite cuvinte se află la începutul versurilor. Dacă vei întreba un actor de ce, îți va explica frumos cum accentul cade tocmai pe acest cuvânt, fiind o... indicație regizorală din partea autorului!, tocmai pentru că ele au fost create spre a fi rostite...Luăm, de exemplu, versul al doilea, unde Thy e cel mai important cuvânt, apoi beauty, înțelegi? Geniul a știut să alinieze ideile/cuvintele, nu pentru că erau frumoase, ci pentru că ...aparțineau... cui trebuie;)Tu ai mutat accentul pe cel ce spune:( Nu mai insist, ai înțeles ideea... Vei ști să transpui sonoritățile ușor, nu am nicio îndoială. Doar să lași mai în plan secund tumultul tău personal:) Respectă, totuși, grația poetică shakespeare-iană;) Știu că marii traducători se plâng de densitatea decasilabului și de abundența de cuvinte monosilabice în aceste sonete(nu e aproape imposibil principiul fidelității:) Observ la tine o eleganță frapantă, ceea ce îmi dă ghes să te încurajez să fii mai...shakespeare-ian. Aud muzica pe care ai încercat s-o transpui! Vorba cuiva drag, o să ai în curând "blazonul". M-a făcut să zâmbesc efortul tău (multă iubire de sonet aici!) de a evita "umpluturile", de a aduce valoarea estetică "la zi"... Clarifică întâi ce e mai important în fiecare vers, adu în prim plan dramatismul inconfundabil, acel timbru după care, odată rostit versul, recunoști imediat autorul... Profunzimea imaginilor poetice să fie cu tine, domnule Vasiliu! | |