| = promenada și recunoașterea instinctului | Silvia Goteanschii [30.Sep.08 07:51] |
pare a fi un poem complex de reflexe condiționate de starea [koga ion ] e același dintotdeauna doar ceilalți îi văd trupul schimbat și îl judecă după cele neplăcute trupului - impulsurile sunt naturale, nu se schimbă nimic decât tranformarea cărnii instinctul îl recunoști după ochi are irisul scris cu pete de foame - instinctul umanului este comun, particularitatea domină numai în centrul unui eveniment singular, dar numai așa se poate asigura dezvoltarea - și nu te oprești până când nu dai fricii-ntrupare și firimiturile credinței furnicilor și nu mai știam cine e beat de sine și cine dintre noi doi e stafia - pierderea orientării în sine, timpul uneori stă pe loc mutilând autodefinirea, întrebarea călătorind prin spațiu până va găsi un răspuns nu știu dacă interpretarea mea este cea corectă, important este că e un poem care sincer mi-a plăcut - are forță și un înțeles convingător cu respect, Silvia | |
| = oameni si caini | angela spinei [30.Sep.08 07:52] |
| imagini foarte bune aveti aici: instinctul îl recunoști după ochi are irisul scris cu pete de foame și nici de ce asfințitul mi-e roșu la gât ca o lesă de câine nu ma apuc sa interpretez, dar de obicei cand esti gata sa oferi totul si sa nu iei nimic inapoi, celalalt percepe acest magic gest ca fiind unul gratuit, mie imi plac mai mult cainii cu apucaturi de om. sunt mai aproape de mine. si vad ca nu numai de mine | |
| = Poem de stare | Ioan Jorz [30.Sep.08 08:05] |
| Iată un poem dens, trăgânduși sevele din under-ground și monologarea cu sinele. I-aș spune poem de stare, poate și pentru versurile: "instinctul îl recunoști după ochi/are irisul scris cu pete de foame", sau pentru finalul puternic: "asfințitul mi-e roșu la gât ca o lesă de câine". Cu amiciție, | |
| = parere | Ecaterina Bargan [30.Sep.08 08:36] |
| o scriitura de extreme, imi place asa, cu un puternic contrast, trasaturi evidentiate. inceputul mi se pare forte, suficient si continutul ca sa te tina prins pina la capat. si totusi toata greutatea se aduna cumva in primele 2 versuri, pt ca ai zis tare acolo. ec | |
| = ' | Vasile Mihalache [30.Sep.08 18:46] |
| Multă poezie într-un poem -bulz. De notat, pentru autor, este necesară o revenire pentru redistribuirea versurilor în sensul alcătuirii unui mesaj pe măsură, adică tot ce este puțin împrăștiat să fie mult trebuie așezat în rafturi să fie mijlocul limpede ca odaia de oaspeți. Versuri strălucitoare! | |
| = . | Vasile Munteanu [02.Oct.08 05:46] |
| mulțumesc tuturor pentru lectură și pentru cuvinte. Silvia: desigur, interpretarea este importantă; dar consider mult mai importantă "vibrația", singura dătătoare de viață; la ce bun o interpretare exactă care omoară un text; mulțumesc. Angela: ai dreptate, există două feluri de a întinde o mână și există două feluri de a mușca; mulțumesc. Ioan: mereu dinapoia cuvintelor; sau... de cealaltă parte a asfințitului/ cineva clipește sub răsărit; asemenea. Ecaterina: ploaia e numai drumul parcurs între arșiță și gheață (la extreme mă refer); mulțumesc. Tizule: cum "vreme e pentru toate", să răscoacem acest bulz între palmele cum au fost scrise și să lăsăm altor vremuri trebuința limpezirii; mulțumesc. Anonimului venețian: verba volan scripca amanet | |