Comentariile membrilor:

=  prea multe detalii	Ecaterina Bargan [06.Oct.08 20:59]
actiuni, maruntisuri, verbe-miscari. imi place cind expui o stare folosint imagini simple cu care o asociezi, nu enumeratii si detalii. toate sunt utile, numai temperate cu masura.
=  .	Ela Victoria Luca [06.Oct.08 21:06]
exact, asta este și intenționalitatea: detalii-detalii-detalii care suprasaturează atmosfera, care amestecă lucruri/acțiuni/oameni, care sufocă discursul, îi prinde arterele-n perfuzii, îi ard epiderma ca un acid. te cam precipitași, fiindcă am avut texte și mai axate pe detaliu, din toate pdv. ăsta-i chiar lucid temperat. dar așa-i la tinerețe, se grăbește omu', deh. frumos timp. ela
=  pai	Ecaterina Bargan [06.Oct.08 21:31]
de acea suprasaturare ziceam ca strica ce strica. nu stiu sigur cum mai inainte, dar in ultimile texte nu prea ai insistat pe detalii, cum nici suprasaturat nu ai scris. tin bine minte un text cu titlu in fanceza, cu delicatesa, carotes, nu stiu ce, zvicuri, verbe, miscare clocotire, stiu ca-l instelase mada, ca tare jucaus mai era, acolo il saturasesi cu aditivi in detalii, virgule si actiuni, in alte parti nu prea tin eu minte sa crii asa. o, da, stiu cum e cu graba tineretii, sunt cel mai grabit om din cercul meu de prieteni, azi am alergat pe tocuri. :) da, e lucid temperat, dar calculul asta exact al ritmului nu tot timpul face bine, ca poezia nu e stiinta exacta. uf, si ce de-a chimie pe aici. e ok cit pui accentul pe ritm/ armonie muzicala, ca este si din aceasta, dar vezi cum scrii mai departe, sa nu te pierzi in detalii, si sa te opresti la timp. priveste de departe ceea ce scrii, sa vezi cite cusururi observi, care, privite de aproape, se pierd in fundal. si asta zic la general, nu taman de textul asta maruntit.
=  .	Ela Victoria Luca [06.Oct.08 21:47]
ecaterina, dacă în spațiul acestui poem așa se creează atmosfera, fiindcă așa este mișcarea prin discurs și intenția autorului, chiar dacă acest autor a abordat de-a lungul timpului "n" feluri de obiecte poetice, de atmosfere, de construcții, de ritmuri, stări, imagini etc., dacă în acest spațiu și timp poetic el, autorul, așa s-a lăsat scris, cu estetismul acesta, nu cu altul, apăi, așa, cu distanță și cu luciditate cu tot (ce să-i fac, așa iau eu lucrurile în seamă, atât cât se poate de lucid), și cu privit îndelung (departe de mine matematizarea în poezie), așa va rămâne. căci între soupe aux carotte și acest text chiar nu sunt legături, sunt complet diferite. așa cum nu sunt legături nici între acest text și ultimele. și nu știu dacă vor fi legături între acets text și următoarele. am înțeles eu bine ce și cum ai spus, sper să înțelegi și tu. fiindcă eu cred că am explicat cât de simplu am putut. și dacă nu înțelegem acum, pe moment, ia lucrurile așa cum sunt, și eu la fel. fiindcă e timp pt. toate. nu cred că e nevoie să pierdem timp prețios acum pt. registre diferite de gândire/percepție poetică. mulțumesc. ela
=  pt mine	Ecaterina Bargan [06.Oct.08 22:05]
timpul acordat scriiturii tale nu este timp pierdut, si nici nu cred ca va fi vreodata. ceea ce este recognoscibil aici zic eu este aerul grav, si unele cuvinte reprezentative ("livid", "acid", "treci prudent"). dar finalul mi se pare mediocru. sper ca printre cele toate intelese ai oprit timp pt receptarea bunelor intentii si a sinceritatii. mie imi face placere sa te citesc si in forma aceasta, mai mult sau mai putin precipitata. plus ca nu am intrebat absolut nimic, si am inteles ce ai raspuns, si daca ptr tine e atit de pretios timpul, nu raspunde, ca nu e scris in regulament sa raspunzi peste tot si tuturor. ma gindesc ca o fi si interventia virgulelor cu care nu sunt obisnuita in scriitura ta.
=  .	Ela Victoria Luca [06.Oct.08 22:16]
ecaterina, aici am râs. nu au nicio legătură virgulele cu percepția ta. am mai scris și cu virgule, și fără virgule, după cum era necesar în construcția poetică, în fluidizarea sau tăierea discursului, în nuanțarea sensului etc. iar aici tocmai datorită densității discursului erau necesare virgule, să ofere o minimă spațiere. așa cel puțin am considerat eu. pt mine chiar e prețios timpul. mai ales că e scurt și e necesar să îl valorizăm. tu poți citi cât timp dorești, de câte ori dorești, ce text dorești. dar să stăm jumate de oră să tot coemntăm... e cam preamult. și nu etse prima dată când revii pe pagina autorilor cu "n" intervenții. fiecare, firește, îți răspunde de fiecare dată, cum o fac și eu. așa, în casacadă. fiindcă noblesse oblige. eu am încercat încă de la primul răspuns să îți dau de înțeles că te precipiți și că e firesc să faci asta la anii tăi, e firesc să nu înghiți un text ca ăsta. de altfel, un text oarecare. spun că e o pierdere să stăm se explicităm lucruri la infinit. se ajunge, dsigur, la preamulte detalii și suprasaturare în comentarii. for me it's enough. ela
=  ela	Corina Gina Papouis [06.Oct.08 22:41]
precipitari cu precipitatii acide...senzatia de continuitate pornita din titlu (oamneii se grabesc, se precipita) amestecata cu incordarea mentinuta asa de bine in friu, ca un joc de glezna inainte de a alerga. mi-a placut mult tensiunea asta dintre rinduri si finalul - o reflectie a titlului, un warning! cu prietenie, Corina
=  de "eprubetele" mele, rugaminte	silvia caloianu [06.Oct.08 22:47]
am vazut ca spui aici de "eprubete" si mi-am amintit ca... imi pare rau ca mi-am ascuns textul de sambata dimineata, unde zic: "ia-ti eprubetele si pleaca". te rog mult, in calitatea ta de editor: aproba-mi-l.
=  Corina, Silvia	Ela Victoria Luca [06.Oct.08 22:53]
Corina, da, precipitarea aceea este nocivă. întreg textul se structurează dens în jurul acestui moment de alertă sau de neatenție, când amestecând preamulte lucruri, bum. Mă rog, se poate detalia în n feluri, pt n situații, imaginar sau nu. Silvia, acum am văzut textul tău retras, l-am aprobat, am lăsat comentariu, eprubetele textului tău sunt în stativul lor. ela
=  părere	Liviu Nanu [06.Oct.08 23:03]
Mie nu mi-a plăcut chimia, abia luam note de trecere. Aveam o profesoară pe care o poreclisem (cum altfel?) "eprubeta". Însă, dacă aș fi citit poezia ta pe vremea cînd eram elev, poate că aș fi văzut-o cu alți ochi. Chimia, adică, nu profesoara. Am remarcat: "arterele cuvintelor prinse în perfuzii" "obiecte imobile prin care treci prudent până când sună în tine vocea celuilalt..." citit, plăcut
=  Liviu	Ela Victoria Luca [06.Oct.08 23:11]
nu prea înțeleg eu cum nu plăcut la tine chimia, fiindcă sora ei mai mare, alchimia, parcă ți-este-n spirit. mai ales cea a cuvintelor. din ce am citit eu la mătălică, arterele cuvintelor tale nu au nevoie de perfuzii. și nici acide nu-s (acu', nu știu la bicuță cum e cu acidu și cu baza, acolo e altă școală, altă învățătură). mulțumesc fiindcă ai citit agale, ela
=  de aici, de la mine, vedere	silvia caloianu [07.Oct.08 06:54]
nu am zis, eu (acum, offtopic), la celalt text al tau, "sa vina spitalul de urgenta"? :D acum, serios: imi pare naiv, logoreic. nu cred ca un text ca acesta rezista mai mult decat in atentia celor de pe aici.
=  erata si...	silvia caloianu [07.Oct.08 07:03]
nu "la celalalt text al tau", dar la unul semnat de Ecaterinei Bargan (am incurcat eprubetele, acuze!) apropo: nici mie nu mi-a placut chimia (daca tot se discuta mai sus despre asta). in schimb, am adorat fizica si poezia lui Nichita Stanescu.
=  .	Ela Victoria Luca [07.Oct.08 09:04]
silvia, pâi e "stare de urgență generelă", cam așa văd și eu tot citind poeme ale altor autori (nu zic doar de virtual, ci și din volume publicate, nume ilustre, edituri renumite), chiar și în pagina ta, în ultimii ani (excepție "pachet pentru andreea"), nu prea ar rezista ele nici cu perfuzii, unele abia pot fi citite până la capăt de anemice ce sunt. eh, mofturi, mofturi ela
=  daca nu am voce de poet, macar de critic trebuie sa am :D	silvia caloianu [07.Oct.08 12:19]
eh! eu, autorul obisnuit sa se autocenzureze si sa compare, am venit doar cu o parere la textul tau, aproape ca si prieteneasca (numai ca nu am zis "cu prietenie"), dar daca tu nu suporti critica si tabarasti pe sarmanul om cu parere diferita decat cea a corului cu care te-ai obisnuit pe aici... da, da, exact asa ziceam, eu, candva, comentandu-i textele: "anemice" etc. candva, cand nu prea tineam la timpul meu... adica, in ultimii ani, scriu mai rau? :) chiar zambesc, stiu, eu, de ce... si pastrez pentru zile mari, ce spui mai sus! promit sa te citez, in functie de anturaj. p.s. erata pt erata mea de mai sus: "Ecaterina" si "scuze" (in loc de "acuze"). (imi pare rau: eram de pe somn la o ora f matinala, avusem si un cosmar, anterior...)
=  silvia	Ela Victoria Luca [07.Oct.08 12:29]
eu las deoparte corurile si vocile, fiindca nu ele sunt in discutie acum, nici macar prietenia nu se pune in discutie. fiindca e cam rara si nu e aici. si asta e, faceam o constatare, nici vorba de critica. simpla constatare comparativa. si e destul de trist. mai ales cand citesti cam tot ce s-a publicat ca volume de poezie in ultimii 7-8 ani, indiferent de autor/editura. cat priveste textele tale, au fost in urma cu 2-3 ani unele reusite. care raman si azi. si, cand apreciez un lucru, eu il pastrez. mai ales cand el se dovedeste a fi durabil. cat despre citarea in zilele mari... fiecare afce dupa cum considera. ela
=  *	Ela Victoria Luca [07.Oct.08 12:30]
face
=  hmmm...	Stancu Marius-Iulian [07.Oct.08 13:20]
...subtilitatile din textele autorilor consacrati de pe poezie.ro ma depasesc..."arterele cuvintelor prinse in perfuzii","tacerea balteste la picioare",gesturi ce se intind intre eprubete, rotunjimea bizara...asocieri fortate si lipsite de sens...doar asa pentru ca suna bine si sunt destui care sa ne ofere oricand e nevoie prin comentariile lor orgasme intelectuale presupusilor poeti...nici voi nu cred ca stiti despre ce scrieti cu adevarat...mai bine incepeti sa traiti cu adevarat inainte de a incerca sa scrieti ceva...
=  .	Ela Victoria Luca [07.Oct.08 13:25]
rezon, marius-iulian, rezon! greu ”cu adevaratu”-asta, si in viatam si in scris. greu rau. putini cei care reusesc adevaratul acesta in ceea ce traiesc, in ceea ce fac. ela
=  precipitate	Traian Rotărescu [07.Oct.08 21:19]
Avem nevoie sa contemplam tacerea, la urma urmei si ea face dintr-un experiment la o scara inimaginabil de mare. Daca tot ti-ai propus specificarea en detail, cred ca puteai marca alteritatea, fie si sub forma "cartitoasa" - capelă sub care cuvintele TALE par grămăjoare de pământ răscolite. Ca ultima asociere legata de urgente, spital, personal medical imi vin in minte "monstrii invizibili" de palahniuk
=  traian	Ela Victoria Luca [08.Oct.08 08:25]
mulțumesc, despre tăcere mai ales este vorba aici, despre neputința de a tăcea de fapt, despre precipitarea străilor, vârtejuri de cuvinte, gesturi, neatenția care răstoarnă totul, spargerea "epubretelor", a limitelor, și nimic nu mai poate opri asta, nu se pot "salva". da, poate fi acolo și "tale", așa cum ai propus tu.