| = :) | Carmen-Manuela Macelaru [15.Oct.08 10:57] |
| remarc finalul: dar țin minte bine cum am rămas într-un fel de singurătate și noaptea se ghemuia la noi în palme exprimarea intr-un fel de singuratate,ca si cand un anume fel, personalizat parca. mcm | |
| = carmen | Ecaterina Bargan [15.Oct.08 20:25] |
| multumesc. | |
| = chiar dacă nu te știam și nu mă știai | Maria Prochipiuc [16.Oct.08 09:07] |
| Remarc realitatea spusa direct, fara nici un fel de metafora, pentru tine tot ce spui aici e foarte important si din aceasta cauza lasi totul la vedere, sunt lucruri care trebuie sa fie ascunse dupa cuvinte, iar cititorul sa incerce o refacere a starii, a sentimentului care te-a determinat sa scrii. Te citesc de cand ai aparut aici, dar mereu am trecut peste versuri fara sa ma opresc. Se pare ca pe undeva apare o nota de amaraciune, de tristete, te-ai fi asteptat la altceva si totusi… mi-am permis sa ma joc un pic: printre brazi vara se scalda ca o fecioara de august cautand nestiutul zilei ce va urma puteam sa-ti ghicesc destinul in ceaiul rece si singuratatea-mi ce se ghemuia in palme | |
| = maria | Ecaterina Bargan [16.Oct.08 09:12] |
| multumesc de comentariul acesta. apreciez mult dcele spuse mai sus. ma bucur sa te stiu printre cititori. si eu te citesc. te-am auzit ieri pe lynx. frumos scrii. nu stiu de erai tu maria si ce voi afla simbata or duminica, probabil nici nu pri9cepi despre ce vb. in fine, zi buna sa ai, de la mine. ca tu mi-ai facut-o buna deja. multam | |