| = endemul poetic urcat pe respirație și urlând din | Enache Ionut Laurentiu [05.May.06 15:02] |
| era un copil aici țipă copilul firav îmbălsămat în zeama orelor decolorate cu un cap difuz cu o mână concavă un tablou atat de frumos, si imi place sa spun, dane, ca scrii de la un timp foarte frumos si foarte pe gustul meu .. versurile de mai sus m-au atins in mod deosebit, fiindca ne regasim cu totii in strigatul copilului intru eliberarea de coconul maturitatii .. ai o mica greseala, ai putea evita "cu_corzi" cu apreciere, ionut. | |
| = endem poetic :) | Nicoleta Iuhoș [07.May.06 01:09] |
| Cel mai mult îmi place ultima strofă, dar întreaga poezie are un vino-ncoace spectaculos. Îmi plac metaforele atent presărate și imaginile inedite. | |
| = dragilor, | dan mihuț [07.May.06 18:46] |
| mulțumesc de cetire, vibrații și semne. ioane, ți-e frică de sunete?! mi-e nu. | |
| = parere | Chitoveanu Victoria [09.May.06 19:50] |
| Poemul m-a impresionat prin inedit, naturalete si simbolism. in mod special versurile: ,,Era un copil aici tipa copilul firav imbalsamat in zeama orelor decolorate. clipa s-a ingrosat devenind esarfa legata neglijent de gatul versului". succes! | |
| + sa ne cultivam candoarea | dorin cozan [17.May.06 20:32] |
| indelung m-a urmarit acest poem. aici e un crez care justifica orice sacrificiu si orice nereusita poetica. e un contraargument ptr clasica teza conform careia poetul este o victima iar textul un balaur care il sfarteca si el, poetul, sufera din rarunchi. aici, perspectiva e inversa: textul este, in fapt, un copil care recunoaste absenta altuia, al poetului pe care jocul cuvintelor il ascunde, mandru felicitari, dane! | |
| = dorine, | dan mihuț [18.May.06 14:46] |
| e o bucurie rară când, după ce l-au bântuit pe autor, textele încep să locuiască prin simțurile celui care citește. înseamnă că m-am "ascuns" aproape perfect. ce pot să mai spun?! îmi leg o eșarfă de-un mândru ganglion și tac. nu înainte de a mulțumi. | |