| = , | emilian valeriu pal [03.Dec.08 13:37] |
| Ar fi multe de spus, dar din punctul meu de vedere e un poet foarte bun. Cred ca e cel ami bun text citit pe ziua de azi. blocurile au zdrențe autocolante ștampile pe geam în cutiile milei oamenii se predau mor încet de rușine Si finalul. De fapt tot textul are un ritm foarte bun, dureros si patetic(in sensul pozitiv) pe alocuri. Nu ma pricep la comentarii, las semne foarte rar si numai acolo unde cred eu ca se merita. Aici se merita din plin, in opinia mea. | |
| = numai pe alocuri | sanda nicucie [03.Dec.08 17:02] |
| Bratu, Desi nu obisnuiesc sa fac comentarii, pentru simplul motiv ca ma consider unul din cei mai buni poeti de pe majoritatea site-urilor literare existente, azi nu ma pot abtine sa nu spun - un text bun, scris de un autor si mai bun, dureros si patetic (dar numai pe alocuri), cum bine se exprima colegul nostru, pal. retin ultima strofa si asta numai pe motiv ca, imi plac zburatoarele. drag, | |
| = de post electorală | Daniel Bratu [03.Dec.08 14:41] |
| mulțumesc, Emilian cred că aici balanța e înclinată și spre cinism - cumva post/alegeri, onorat P.S. cred că acel "poet", din primul rând al comentariului tău, este, de fapt "poem", neatins de aripa generalității | |
| = . | emilian valeriu pal [03.Dec.08 14:45] |
| Yap, scuzele de rigoare. Era vorba de poem :), evident | |
| = așa da | Daniel Bratu [03.Dec.08 16:24] |
| mulțam lămuririi - mă oarecum neliniștisem | |
| = un sburător se legăna | Daniel Bratu [04.Dec.08 07:03] |
| Nicucie, comentariul tău și-a făcut loc mai târziu, probabil, din această cauză nu l-am observat, a urmat, cred, legea nescrisă că părerea unuia dintre cei mai buni poeți care ești de pe siturile existente trebuie să intre în scenă (pagină) o vreme mai târziu, ca o apariție de gală, în privința zburătoarelor, constat cu bucurie că avem cel puțin o pasiune comună :), mulțumesc infinit comentariului tău, același | |
| = părere | Liviu Nanu [04.Dec.08 07:14] |
| Îmi place poemul și îmi place forma pe care i-ai dat-o. Jonglezi cu talent cu versurile, poemul curge firesc, are rimă atent, cu precizie și inspirat aleasă, ritm intern. Toate acestea scot mesajul la lumină, cititorul pleacă din el gînditor și emoționat. Mă rog, doar cei mai sensibili... Am remarcat: - strofa a doua - "în cutiile milei oamenii se predau mor încet de rușine" - finalul (deși forma aleasă de tine "pe/’n" e discutabilă) | |
| = pro/părere | Daniel Bratu [04.Dec.08 08:55] |
| mulțumesc, Liviu textul e scris destul de repede, n-am prea avut timp de ales - nici cuvinte, nici ritm, rime - versurile s-au așezat aproape singure - ideea (zona centrală, cea remarcată și de tine) mi se tot învârtea în cutia (u)craniană de vreo săptămână, așa că a fost ușor de trecut pe "foaie", finalul - da, ai dreptate - am mizat prea mult pe calambur, pe vizual, aș fi putut sprijini altfel ideea, mă gândesc deja la o modificare | |
| + pe insula ta am auzit că-i zi și înfloresc liliecii | Maria Prochipiuc [04.Dec.08 13:53] |
| Poemul acesta e caracteristic autorului, pe mine mă surprinde uneori că texte atât de bune stau undeva uitate, dar nu cred că acesta ar fi până la urmă realizarea poetului ca să fie recomandat de cineva, ci faptul că el se recomandă singur. Primele trei versuri pot forma singure un poem, citești primul vers și te aștepti să mai spună ceva, dar brusc: colind și al treilea vers parcă e o stea căzătoare. Poemul are trmiteri directe, apoi interesant mi se pare versul scris italic, o inventie metaforică a autorului care te face să zâmbești. Problema dracilor am sesizat-o și eu, fiindcă chiar în ziua marelui eveniment umpluseră bisericile, neștiind ,,canoanele,, credeau că sunt la tribună și doreau să fie văzuți cât sunt ei de religioși, au venit să-și țină lumânarea, la unii a fost ca o predestinare, foarte bine punctat: totuși e bine sfinții se vor târî printre noi de pe ziduri unii cu lipiciul pe buze în somn alții cu dinți ascuțiți împlinind profeția nu-i greu să mănânce și să bea apă rece sau nu | |
| = galben de candel | Daniel Bratu [04.Dec.08 14:46] |
| da, am mai scris în stilul ăsta, ușor împiedicat, ca într-o încercare de trezire din "rimofilie" (boală grea, melodia versului clasic ce-o am, și rușinoasă astăzi, pe-aici) și ai dreptate, Maria, mă cunoști - nu recomandările mă interesează și nici vitrinele, primele versuri - preambul, ca un "intro" de ghitara, ultima parte - un fel de "piesa-i gata, trag oblonul", din Cântecul bufonului și da, ideea de plecare este legată de tristul joc electoral mulțumesc, comentariului și luminației tale, candelă-n ierni | |