| = privirea ancorata in liniste | Maria Del [06.Dec.08 23:28] |
| Dincolo de aerul proaspat dat de vesmantul umoristic, parand ca se muleaza perfect (si tragico-comic) pe evenimentele actuale, politice, vad (si pentru ca imi place sa vad) in textul tau un substrat filozofic mult mai profund. Aceasta pentru ca la tine e ceva foarte obisnuit ca filonul filozofic sa imbrace haina ironiei si a umorului. Kala se pare ca e o zeitate care personifica timpul in filozofia vedica; pe mine insa, interesant, m-a dus initial gandul la intelepciunea specifica poporului roman, in spiritul bisericii crestine rasaritene, care nu se implica sufleteste total in drama timpului, a vremelniciei, ci, cu privirea ancorata in neschimbator, in absolut, "isi vad linistiti de treaba". In fond, nimic ce apartine timpului nu poate atinge linistea interioara, mersul lucrurilor (dupa asa-numita pronie cereasca), ceea ce e menit sa se intample...Chiar daca actioneaza -"isi vad de treaba" - o fac fara ca disperarea sau revolta sa le schimonosesca linistea si tocmai aceasta le daruieste, paradoxal, puterea de a faptui. Pentru prospetime, concentrare, spontaneitate si ascutimea unui tais de cutit acest text merita intr-adevar evidentiat. | |
| = Kala Pasa | Liviu-Ioan Muresan [07.Dec.08 00:15] |
| L-am citit si rascitit. Ma bucur ca e la recomandate. Nu sint critic literar si nu pot spune multe. Doar ca trezeste sentimente. Si e de ajuns pentru mine. Placut, LIM. | |
| = Răspunsuri | George Pașa [07.Dec.08 19:22] |
| Maria, ai sesizat o mare parte dintre semnificațiile acestui text, corecte fiind toate interpretările tale. Nu te înșeli în ceea ce privește numele de Kala, nici în cealaltă interpretare. Mai ales că e în spiritul nostru românesc de a camufla tragicul în haina umorului. Liviu-Ioan, sigur e o glumă atunci când titlul comentariului dvoastră e "Kala-Pașa", pentru că autorul nu are nico legătură cu personajul. Nu știu cât trezește sentimente, dar m-aș bucura ca textul să provoace reflecții și stări de bună dispoziție. Probabil acela e și motivul recomandării sale. Vă mulțumesc pentru aprecieri" Cu respect, Pașa | |
| = gluma pentru un text umoristic | Liviu-Ioan Muresan [07.Dec.08 19:43] |
| E o gluma, pentru un text plin de umor. Sper ca nu v-ati suparat. Sentimentele sint contradictorii, umorul are totusi o tenta amaruie. | |
| = homo novus...vorbe ce volant aiurea. | Tudorel Glaman [17.Dec.08 09:18] |
| Din pacate (sau din fericire) recitesc acum antici...pilde de genul acesta nu ar fi fost demne de trecut nici macar pe un papirus...de cea mai proasta calitate. De aia ne-au ramas de la dansii lucruri bune, demne de citit. O asemenea gogoritza o sa dispara in meandrele concretului. | |
| = Kaka Pojaris, micuțul tembel | Victor Potra [17.Dec.08 03:24] |
| Stau deja de aproape două săptămâni și mă codesc: s-o zic, să n-o zic... În definitiv ce rău mi-a făcut mie George Pașa, m-am întrebat de vreo două ori, chiar când eram gata să postez un com. Până la urmă am ajuns la concluzia că autorul nu mi-a făcut categoric un asemenea rău încât să mă fac că nu-l văd. Mesajul clivajului între clase e schematic. Pretextul dramatic e rizibil, din păcate în sensul umorului involuntar. Termenii care ar trebui să inducă starea de "joacă" cu intelectul cititorului sunt artificioși și căutați. "ciorogomârlă" e de-a dreptul patetic. Presupusele "reflecții și stări de bună dispoziție" pentru care crede autorul că a fost recomandat textul, se traduc în junghiuri neuronale și rictusuri defazate. Îți vine să râzi (isteric) unde autorul a vrut să dea o tentă gravă (la final de exemplu) și să te scobești agitat în nas pe la mijloc, unde îți dai seama că ar fi trebuit să râzi deja, dar nu-ți vine... Comicul de situație nu e convingător, comicul conversațional e inexistent iar comicul expresiilor inventate este la nivelul manualelor făcute de suplinitori angajați cu juma' de normă... Da... iar miza epică e de vis! Cei mari cu scălâmbăielile lor și pretextele lor, cei mici tot obidiți. Măcar de-ar fi fost dezvoltată cât de cât! Nu este nici măcar sugerată suficient, cât pentru a fi preluată de cititor într-o continuare a gândului; ce afirm eu în acest paragraf e mai mult muncă detectivistică... Așa că rezum: Kaka Pojaris, micuțul tembel, a făcut peste 1000 de oameni să se mire de puterea creației de a se nega. O lecție înduioșătoare... Presupun că până la "expirarea" textului o să mai fie cel puțin încă o mie care o să se mire ce mare lucru e literatura asta, dom'le, că n-o-nțelegi nici cu forcepsul logicii, nici cu gâdilatul bancurilor, nu! E lucru mare, între ei, scriicioșii... Na! Măcar am spus ce mă zgâria pe retină de 12 zile, în partea stângă a ecranului... Mă duc în jacuzzi, poate mă calmez... V. | |
| = Victor Potra, | George Pașa [17.Dec.08 09:51] |
| Da, mesajul clivajului între clase e schematic". Dacă aș fi scris mai mult, cred că textul ar fi devenit mai explicit. Termeni de genul "ciorogomârlă" nu sunt căutați, ci spontani, deși au un sens în această (dez)ordine a absurdului. Pentru că textul e și o satiră politică, așa cum bine a intuit Maria Del. Umorul nu e involuntar, dar cred că știți că el are și rădăcini amare. N-am de unde să știu de ce a fost recomandată această "proză", doar am presupus. Editorul știe mai bine, poate are bunăvoința să intervină cu un comentariu, deși nu este obligat. Ne-ar lămuri pe toți (sau poate că nu). Termenul "histeric" e utilizat voit, cunosc limba română. Mă bucur totuși că ați mai găsit o pietricică prin buzunare, dar n-ați ochit prea bine. Da, aveți totuși dreptate că nu poate fi vorba aici de bună dispoziție. E o realitate transfigurată, chiar dacă așa de ciudat. Nici n-aș fi așteptat o apreciere din partea dvoastră, cunoscându-vă gusturile estetice. Nu-mi plac laudele nefondate, cei care sunt prezenți mai des în pagina mea de autor știu acest lucru. În concluzie, vă mulțumesc pentru sinceritatea opiniei! | |
| = . | George Pașa [17.Dec.08 09:56] |
| Tudorel Glaman, și eu revin din când în când la antici. Mă simt mai aproape de ei decât de "homo novus" de genul personajului Kala Polaris. Regret că v-am dezamăgit așteptările. | |
| = Erată pentru ultimul enunț | George Pașa [17.Dec.08 20:45] |
| "Regret că v-am înșelat așteptările." | |
| = bla, bla, erata mea... | Victor Potra [17.Dec.08 20:57] |
| Lasă-ne mai bine dezamăgiți decât înșelați... Așteptări nu știu cine avea, să ridice un com în sus cei așteptânzi!... Să trăim să mai citim... V. | |
| = . | George Pașa [18.Dec.08 10:05] |
| Potra, uite, sunt onest și,după o analiză rece a experimentului textual de aici, mi-am dat seama că n-ar fi trebuit să-l scriu. Are o anecdotică nesărată și nici măcar nu e proză. Îl mai las până diseară să citești, eventual, acest comentariu, după aceea îl voi șterge. Nici măcar intervenția argumentată a cuiva, fie și a editorului, nu mă va opri. Nu înseamnă că voi proceda la fel și de acum înainte atunci când voi primi comentarii negative nejustificate. | |
| = Pașa, fii rezonabil te rog... | Victor Potra [18.Dec.08 19:33] |
| Dacă comurile mele ți se par deplasate, e suficient să îmi indici să nu te mai comentez. Mă voi conforma. Un gest atât de drastic este nerezonabil, în condițiile în care aici este un atelier literar. Singurul lucru de evitat este tăcerea, nimicul... Dacă ai intenționat să mă faci să regret comurile anterioare, ai reușit, recunosc public acest lucru. Pe de altă parte există și ceva foarte bun în proza aceasta, indiferent de părerile mele enunțate mai sus. Poate fi luată ca reper pentru cei care vor să-și perfecționeze tehnica de scris proză. E un text care se susține epic, și dat fiind că este scurt, structura dramatică este vizibilă, ușor identificabilă, astfel încât chiar și un începător poate vedea regulile de bază. Îmi cer scuze explicit; te rog, nu șterge textul. Victor Potra | |