| = prea multă tăcere întunecă ferestrele... | Teodor Dume [28.Dec.08 10:31] |
| angela, remarc o punctare atentă a stărilor individualizându-le ele devin meditații și deschid sensuri astfel 4 și 5 luate unitar nasc un poem superb "prea multă tăcere întunecă ferestrele dau la o parte tristețile și observ într-un microbuz o femeie se uită pe geam și cântă colinzi ca un copil de opt ani călătorii o ating rătăciți cu privirea zâmbetele lor împletesc fulgi" superb și penultimul "când nu știi unde să îți lași aripile urci noaptea pe acoperiș" anul nou să-ți aducă sănătate, bucurii și multă inspirație sărbători fericite! teodor dume | |
| = Merry Christmas! | Petru Teodor [28.Dec.08 18:44] |
| ...de la etajul 20 nu existá lumea existi doar tu si Dumnezeu iar aripi sunt palmele Lui cand urci Cu prietenie, PT. P.S.: Sarbatori fericite vrajitoarelor, capcaunilor si tuturor celorlalti spiridusi! | |
| = sarbatori fericite cu praf de pe inima mea | angela spinei [28.Dec.08 21:55] |
| Teodor iti multumesc. esti un comentator vesnic asteptat in pagina mea, ma inchin cu tot cu tichiuta mea :) Petru, de sus, Dumnezeu ne da aripi ca sa putem zbura intotdeauna si tie iti multumesc si ti-am simtit lipsa :) La multi ani! sa ne aduca tuturor Noul An vise multe de realizat cu drag angela | |
| = prea multa tacere | Ioana Geier [28.Dec.08 22:31] |
| "prea multa tacere intuneca ferestrele" Uneori ,in momente in care nici nu stii unde sa-ti lasi aripile,incep sa se infiripe ganduri care sa cutreiere lumea.Iar tristetile multora apoi incep sa apese cu mult mai putin sau chiar sa dispara.Un poem placut. Sa ai un an nou fericit! Ioana | |
| = tacerea, ferestrele si inaltimea | angela spinei [29.Dec.08 09:22] |
| Ioana, iti multumesc mult pentru trecere si semn. cu drag Angela | |
| = Tristeti otelite si singuratati cromate | razvan rachieriu [29.Dec.08 14:17] |
| “Unii își lasă aripile acasă” și în spațiul lipsă vântul “zburătăcește lumini”, alții “le lasă-n birouri” și acestea, fâlfâind, împrăștie hârtiile. “Prea multă tăcere” distruge zgomotele inerente ființării, oțelește tristețile și cromează singurătatea. “De la etajul 20” (nu prea sunt blocuri cu 20 de etaje) lumea își pierde consistența și pare o “hologramă”. | |
| = blocuri cu 20 de sperante | angela spinei [29.Dec.08 16:41] |
| si de etaje gasesti usor la Chisinau. unele dintre ele sunt numite portile orasului, si am impresia ca au mai mult de 20. multumesc de trecere si semn la multi ani cu drag angela | |