| + Arta fugii, muzică și text | Călin Sămărghițan [19.Jan.09 21:35] |
| E foarte greu de comentat și mă pierd în atmosfera asta kafkiană. Ceea ce pot spune e că poezia de față e compusă din niște mici "clusters". Astea sunt celule de memorie pe hard-disk (nu dați cu paru' că nu mă pricep) și atunci când dai "defragment", adică o reordonare a informației, ele își transmit datele de la una la alta. Unele date nu se pot muta, altele da. Se crează, astfel, alte spații. Așa e și aici și e singura asociere mai de Doamne-ajută pe care o găsesc. O caut de vreo săptămână, deoarece am dat peste o poezie prea plină de sensuri la fiecare vers, sensuri care apoi difuzează. Deci, celulele de mici poeme "precupiene" formează arta asta a fugii. În primul rând cred că un specialist în muzică ar ajuta mult aici. Fuga, ca formă muzicală polifonică, împrumută poeziei de față variațiile vocilor care se succed și dezvoltă mereu, după așa numita artă a contrapunctului. Adică linii ce evoluează paralel, cu înțeles propriu. Poposesc puțin asupra liniilor pe care le văd eu aici (păstrează oarecum ordinea strofelor): 1. pătrunderea în starea de conștiență poetică prin melancolie, veghe și descoperire. 2. Femeia ca și cufundare în abis, dar și mângâiere estetică exterioară a lumii. 3. Inima ca treaptă a cunoașterii. 4. Imposibilul de trecut prag de înstrăinare între două ființe umane, oricât de mult și-ar dori acestea deplina comunicare. 5. Raiul promis al micilor intimități. 6. Stadiul ultim (spun eu) al poetului nu ca scriitor, ci ca suport al scriiturii. El nu este condeiul, ci el este foaia pe care Ființa se scrie pe Sine. 7. Alienarea, reluarea liniei 6, în absența femeii ca motic și destinație. Și în sfârșit, 8, dezbrăcarea de poezie ca unică modalitate de rescriere a lumii. Sunt 8 linii care contrapuncteză întregul, se susțin și se definesc reciproc, se așează unele în altele. Mai remarc câteva formulări aparte cu reflexie de sens (caracteristică foarte pregnantă a metodei, care descrie bine stilul): "de smirnă ne-am devenit" (nu simplu "am devenit"), "ea în coajă tulburată" despre înstrăinarea pomenită mai sus, "mireasma părului de miere ascunsă" e de fapt o rescriere a întregii strofe dinainte, "omul, care se dezbracă, după moarte, de riduri" (concluziv pentru linia 6 amintită). "Geamănul" nevăzut și neauzit, "sinele Domnului". De asemenea și tot episodul dezbrăcării/ îmbrăcării cu riduri. "fierăstrău luminos, trezind ce'i clar" Mărturisesc că am mers în acest comentariu chiar cu mai multe linii în paralel, pe care apoi le-am asamblat într-un tot. N-am spus nimic despre poezia ta, încă, dar îți dau o stea pentru aducere în atenție, și pentru că a fost o reală plăcere să mă afund aici. | |
| = corectură | Călin Sămărghițan [19.Jan.09 21:41] |
| Paragraful 4 (la linia 7) "ca motic" se va citi: "ca motiv" | |