| + bun | Leonard Ancuta [03.Jan.09 02:38] |
| uite ca fata de celalalt tecst, asta e mult mai bun. e credibil, e de asemenea bine scris, si in plus, are doza de realism si dramatism necesara ca sa impresioneze. ca schita din viata, mi-o pot inchipui perfect adevarata. as putea carcoti ca iarasi e putin previzibil, insa unele chestii nu conteaza atat de mult. aici cu toate ca stiam finalul, voiam sa vad pe ce cale ajungi la el, asa ca pot zice ca stai bine cu temporizarea, cu dozajul, si am citit fara sa sar un rand. in opinia mea, cred ca mai bine scrii proze, parca ai mai multa aplecare spre literele astea mai de durata. ai putea chiar publica un volum. ti-as sugera insa sa mergi totusi undeva catre limita realismului, mai lasa si nitica fantasma in creatie, naturalismul crud pe care il expui o sa plictiseasca. e nevoie si de u strop de ironie, asa cum era in aia cu plamanii. ai si aici un strop, finalul si discutiile intre soldati, insa cred ca ai mai putea diversifica in alegerea temelor. oricum, eu salut acest tecst fiindca e scris bine si pentru ca intotdeauna nedreptatile de sub umbrela lui dumnezeu raman neintelese ca si dumnezeu in spiritul creatiei sale. | |
| = tehnici și momente de grație | Victor Potra [03.Jan.09 02:57] |
| Leonard, mulțumesc. Plămâni a fost un moment de grație, care însă m-a costat o lună de dat cu capul de pereți. Nu e foarte eficient :)) Acum una dintre principalele mele preocupări este îmbunătățirea tehnicii literare. Mi-e mai ușor în zona realismului: datorită practicii ca jurnalist, pot stăpâni cvasi-automat o temă de genul acesta, și mă pot concentra asupra formei. După ce instrumentele vor fi bine puse la punct, sunt de acord cu tine că o diversificare va fi binevenită. Am deschise două linii imaginative în care cred, 2084 și Omul fără povești. Sper să-ți confirm așteptările, atât cu ele, cât și cu altele. Mulțumesc din nou. Victor | |
| = D-le Potra... | cordeanu iulia [03.Jan.09 14:23] |
| nu e primul text în proză scris pe care vi-l citesc și cred că vă exprimați mult mai ușor scriind proză...mi-a plăcut acest text într-adevăr pentru impresia de realism pe care o degajă. succes în continuare. cu prietenie iulia | |
| = Victore, inspirat textul în actuala situație din Israel, | marius nițov [03.Jan.09 13:00] |
| Victore, inspirat textul în actuala situație din Israel, întâmplările imaginate de tine sunt parte din realitatea tragică pe care o trăim ca o lume civilizată, trecută prin două războaie mondiale, prin holocaust, condamnată la violența întreținută din umbră. În spatele acestor prăpădiți care execută ordinele îndoctrinați cu o credință falsă stau conducătorii bolnavi, oameni de afaceri, beneficiari ai filosofiei războiului, bucuroși să-și vândă armamentul pe bani frumoși cu care să finanțeze campaniile electorale și să ungă mecanismul infernal al iluziei de democrație. Din punct de vedere literar, textul e scris bine, dialogul evocă tensiunea, conflictul, resemnarea într-o falsă credință, cum am spus mai sus. Acțiunea poartă și ea amprenta unei narațiuni realiste, fără elemente de ficțiune, puțin plictisitoare din moment ce se poate intui deznodământul. Dar, tu ai talent și nu e necesar să remarc acest lucru, Am vrut să spun doar, ca un răspuns la cele afirmate de Leonard mai sus, că în acest conflict nu e vorba de nicio credință și niciun Dumnezeu. Violența, conflictul fac parte din regula haosului, din spațiul lipsit de lumină, din lipsa lui Dumnezeu...asumată în libertate de om. Și această lipsă a divinității este tradusă în libertatea omului prin puterea virtuală de a face rău și posibilitatea de a fi pusă în practică datorită nesăbuinței lui. | |
| = De nota zece | Emil Dogaru [03.Jan.09 13:39] |
| Victor, Textul are de toate ca să fie literatură adevărată( dramatism, dozare corepunzătoare a derulării evenimentelor înspre punctul culminant, stil alert, exprimare literară) și în plus se suprapune unei realități imediate sporind emoția - nu numai pe cea artistică. Nu ți-aș reproșa previzibilul, ce pare un amănunt deloc deranjabil în raport cu reușita scriiturii. De altfel cine a stabilit că lucrurile previzibile diminuează numaidecât calitatea literaturii?! Și de fapt finalul nici nu-i așa de previzibil în întregul lui. Cine ar fi trebuit să moară la urmă? De pildă, după gustul meu, l-aș fi pedepsit pe Julius. Încă o dovadă că degeaba e Unul care stă Sus și vede dacă nu-i capabil să facă actul de dreptate de a cărei putință este aprioric creditat. Una peste alta, text valoros, convingător. | |
| = Zeitgeist und Poltergeist | Victor Potra [03.Jan.09 13:39] |
| Marius, am văzut și eu documentarul Zeitgeist. Dincolo de posibila semnificație a unei conspirații mondiale, ceea ce mă preocupă cu precădere acum este semnificația umană a unor contexte sociale sau politice. Războiul este pentru mine, de departe, situația totală în care toată lumea pierde. Și, în ciuda aparențelor (camaraderie, vitejie, patriotism), un context în care toți sunt dușmani. O situație în care suntem reduși la stadiul de trib. Acest text nu este un manifest politic. Dar atacă un fragment al demonului, al acestui Poltergeist care ne face, asemenea unei entități malefice nevăzute, să fim înclinați la agresiune, către semeni în primul rând. Este poate trăsătura umană care ne face atât de ușor de manipulat. Credem nu ceea ce este logic, ci ceea ce vrem să credem, iar furia, ura și lăcomia s-au dovedit motoare puternice. Circumscriind printr-un joc de cuvinte, poate că dacă punem reflectoarele pe Poltergeist, vom evita Zeitgeistul... :) Cu prietenie, Victor | |
| = Încă o dată, despre previzibil :) | Victor Potra [03.Jan.09 14:06] |
| Emil, trebuie să recunosc că acesta este al doilea text în care previzibilitatea nu m-a preocupat foarte tare. Alegând "naturalismul crud" - cum spunea Leo - am ales și o situație perfect posibilă ca adevăr. Un băiat cu două grenade versus două tancuri. Evident că o asemenea confruntare are un final previzibil... Oricum mi se pare surprinzător că a reușit să distrugă unul, și dacă nimeni nu a pus la îndoială veridicitatea unei astfel de întâmplări (de altfel posibilă, chiar dacă improbabilă), înseamnă că am "vândut" bine scenariul :)) În plus, e posibil ca previzibilul acesta care mi se "reproșează" :) să fie dat și de faptul că mi-am cam omorât personajele la sfârșit, cel puțin în ultimul timp :)) Mulțumesc pentru aprecieri și pentru pledoaria "anti-previzibil" :) Mă bucur că textul te-a "prins", în întregul lui. Să ne citim cu bine :) Victor | |
| = un text cu mult realism | emilia gunea [03.Jan.09 14:23] |
| Și mie îmi place mai mult proza ta decât poezia dar asta pentrucă poezia îmi place mai puțin decât proza în general. Textul acesta este documentat și ai reușit să redai cu mult realism atmosfera războiului de acolo. Allah și copilul de 8 ani este nota de impresionare sentimentală, un tribut adus succesului rapid, dar este după mine foarte justificat într-un text scurt în care nu ai timp de alte abordări. Cred că ești un real scriitor și proza scurtă este doar o etapă. | |
| = Emilia Gunea | Victor Potra [03.Jan.09 14:52] |
| Mulțumesc din nou pentru lectură și aprecieri. Totuși, aș dori să punctez că credința în Allah și copiii de vârste fragede implicați în război sunt o realitate a acelei zone de conflict. Sincer, nu m-am gândit la "succesul imediat" când am ales acest scenariu. Am optat pentru situația dată pe baza unei documentări (pe care ai evidențiat-o, mulțumesc) și, evident, pentru potețialul dramatic. Sper și eu ca proza scurtă să fie o etapă (la care însă sigur voi reveni periodic), mulțumesc pentru investiția de încredere :) Victor | |
| = orbi prin ghaza | noemi kronstadt [03.Jan.09 15:12] |
| fluid scris, cinematografic, chiar, cu un usor iz de celine, dar asta probabil pentru ca eu l-as vedea pe celine pana si-n marsurile armatei salvarii.dincolo de duritatile de cnn hot breaking news, remarcabila mi se pare scena extragerii fotografiei hannei din buzunarul unui camarad cald inca si ranjetul perfect coerent cu natura umana, cu razboiul, cu lumea, cu viata, al acelui specimen uman named julius, bad guy, i mean.apropos, e intamplatoare referinta la statutul lui de imigrant? detectez deja un pattern in prozele tale: baietelul de 8-9 ani, fie inca angelic, fie deja damnat. | |
| = Carul divin cu patru vizitii | Adrian DUMITRU [03.Jan.09 15:18] |
| La multzi ani (cu intarziere), Victore maica. Iata un text care imi place shi care confirma inclinarea ta spre un gen de literatura ancorat in realitatea cotidiana, realitatea de presa, un text alert, bine scris, la care am sa carcotesc doar asha, de dragul carcotelii amicale: tancul de care vorbeshti are toate shansele sa fie un Merkava. Iar shtiut ar trebui sa fie de un baietzel cu un singur de deceniu de vietzuire intru Intifada ca un tanc Merkava are un echipaj de patru oameni, nu cinci, asha ca alte tancuri de provenientza est europeana in special. Shi daca am sa carcotesc de mai mult decat de dragul carcotirii, am sa remarc aparentza de echidistantza a textului, de privire balansata shi echilibrata, dar bine filigranata de o ushoara demonizare a uneia dintre cele doua partzi. A celei active, evident. Shi pentru ca ai scris despre o zona de conflict care ma intereseaza (deshi nu shtiintzific, ci hobbistic), am sa imi aduc aminte de o carte (aproape un roman...) a lui philip roth: "operatziunea shilock" shi de portretele de militantzi palestinieni juxtapuse unor figuri foarte diverse de evrei: de la evreul cosmopolit ori militant din dispora, la evreul intelectual sabra sau la tanarul care ishi satisface serviciul militar in Tsahal... Yeap, ai scris un text bun - dar totushi, ashtept mai mult de la tine. Pentru ca potzi. :) PS Ma indoiesc serios ca oricat de fanatici ar fi liderii Hezbollah sau Hamas, nu shtiu ca o explozie nucleara (de orice fel) in regiune ar afecta tot perimetrul dintre damasc, beyruth, Suez shi Aqaba. Shi - la fel- asta e shi predicamentul Tsahalului... | |
| = obsesiile mele... :) | Victor Potra [03.Jan.09 15:56] |
| Noemi, punctul pe i, ca de obicei, nu? :) Da, furtul fotografilor este un punct nodal, și o sentință, poate cinică, asupra naturii umane. E drept, contextualizată de război. Fără discursuri, acolo este o întrebare de natură morală. Fiecare cititor e liber să răspundă apoi în sine, dacă, evident, sesizează întrebarea. Pattern-ul s-a conturat de la sine, dar voi încerca cât de curând să mă îndepărtez de el. Nu pentru că nu mi-ar plăcea, ci dimpotrivă, pentru a nu-l uza prin folosință excesivă. Referința la statutul de imigrant nu e întâmplătoare, la un moment dat e folosită chiar ca imprecație. Cheia este "cetățean de rangul doi" ceea ce duce, în efortul de a fi acceptat, la o atitudine gen "mai catolic decât Papa". Și tocmai am enumerat trei dintre obsesiile mele, nu? Problema morală din spatele oricărei acțiuni umane, primatul copiilor, inegalitatea care naște monștrii. Mulțumesc pentru prilejul clarificărilor :) Victor | |
| = * | Dana Banu [03.Jan.09 16:18] |
| pentru gustul meu textul e ușor prea încărcat cu detalii despre tancuri nu știu de care, puști, mitraliere și alte chestii care plac băieților dar, în fine, asta nu scade cu nimic din valoarea textului de față pe care l-am citit până la capăt dintr-o suflare deși, recunosc, în general nu am răbdare să citesc proză pe calculator, prefer pe hârtie, eh, chestie de vârstă înaintată, senectutea, bat-o vina, și mai ales obișnuința e uimitor cum reușești să ții în mână acțiunea, să nu îți pierzi coerența, cred că scrii textele astea dintr-o tastatură după ce strângi datele care țin de peisaj, locație, personaje etc e un efort pe care îl faci aici iar asta se vede, vreau să spun că nu e doar așa, un scris la repezeală, o chestie neasumată, ci dimpotrivă, cred că te iei chiar în serios ca autor iar asta impune respect întrepătrunderea planurilor și descrierea în paralel a personajelor ca tehnică dă bine și scoate din amorțeală cetitorul deși prin subiect nu e genul meu de scriere, eu prefer poveștile, basmele în general:D, pot spune clar, răspicat, direct și fără să mă răzgândesc prea curând că și eu am deplină încredere în talentul tău de prozator te voi citi cu multă plăcere și de acum înainte salut | |
| = înclinări și tangaje :))) | Victor Potra [03.Jan.09 16:23] |
| Dragă Adrian, bine ai înviat, și la mulți ani și ție ! :)) Despre înclinarea mea "spre un gen de literatura ancorat in realitatea cotidiana, realitatea de presa" nu pot să te contrazic, doar să contextualizez, cum i-am spus și lui Leo. Acest tip de subiecte și această abordare o stăpânesc cu relativă ușurință, ceea ce-mi permite să mă concentrez asupra îmbunătățirii tehnicii literare. O să încerc să extind "arealul" când mă voi simți "stăpân" pe instrumente... :) Despre tangaje, acum...:) Puteam să jur că isrelienii au un tanc mai hoț, ghinion, poate o să rescriu în sensul acesta (nu e foarte greu), mulțumesc pentru precizare. Am sperat că am evitat "demonizarea" - recunosc chiar că m-am străduit în acest sens :) - poate perspectiva e dată și de faptul că unii au de partea lor forța și organizarea armată. Cred însă că contextul psihologic în echipajul tancului e universal valabil, indiferent de armata căreia ar aparține. Evident, detaliile, referințele și nume ar fi altele. Nu uita că textul nu are referințe politice... :)) Capacitatea de a lovi o centrală nucleară israeliană ține de o modalitate de șantaj, nu de acțiune imediată, neapărat. Și precum bine știm din istorie, șantajul este inacceptabil pentru politica israeliană. Mulțumesc pentru sugestia implicită de lectură, poate îmi împrumuți tu cartea, când mi-o returnezi pe a mea... :))) Evident că sper alături de tine că pot mai mult, altfel nu m-aș mai plimba prin toate genurile și stilurile :)) Cu drag, aștept să ne revedem, Victor. | |
| = un text citit pe nerasuflate | Liviu-Ioan Muresan [03.Jan.09 16:46] |
| Nu o sa ma opresc asupra detaliilor privind armamentul sau unele chetiuni ce tin de religie. Pentru ca nu le stapinesc prea bine. Dar se vede ca textul a fost scris pe nerasuflate. Atrag atentia, pentru corectare, asupra unor greseli facute tocmai din lipsa unei reveniri asupra textului. La sfirsitul primului paragraf "inca nu sosisera inca", in paragraful al doilea "dacă cară o bazooka" e o cacofonie. De asemenea nu suna bine "trebuie că erau undeva ". E un englezism ce da impresia ca textul a fost tradus. Poate mai sint si altele, eu atitea am sesizat. Oricum, textul merita chiar mai multe stelute. LIM. | |
| = Dana Banu, mon ami... | Victor Potra [03.Jan.09 16:48] |
| Sper că nu e chiar Sven Hassel, Elianule... :)) Moi aussi, în privința preferinței pentru hârtie, senectuți lungi s-avem înainte... :)) Ai dreptate, de obicei mă documentez. Și ca picanterie... Aseară căutam pe net ce tip de tanc au evreii, și câți sunt în echipaj... :)) La un moment dat mi s-a făcut lene, și uite că apare dl. Adrian Dumitru, care precizează că echipajul e de 4, nu de cinci... :)) Dacă vrei să te referi la anume locații și fapte, eu cred că trebuie să respecți realitatea. Apropo de basme, am citit vreo patru zile numai pentru scenele din India, la Omul fără povești. Acum sap pentru urmare... :P Da, încerc să mă iau în serios ca autor. În rest, mulțumesc pentru punctarea plusurilor, și, pentru încredere și îndemn :) Ne vedem pe 10, la Sibiu. Victor | |
| = la tanc, cu tz | Ela Victoria Luca [03.Jan.09 16:50] |
| veni textulecu cesta, l-am gustat, fu pe gustibusu meu, mai ales că sub_stratul comic si pre_vizibilitatea ascund realităti bumbuitoare si vai noua celor care mai credem într-o lume bună. (dacă a fost să fie vreodată.) textu îmi aminti de o cărtzulie despre copilu hitler. dar nu asta-i important acu, asa cum nu zeitgeistu sau poltergeistu, că de timp nu puate fugi nici hussein, nici obama, nici victor(ia). pe mine mă nervează, domle potra, că atzi eliminat rebelu. apăi, taman shefia dvoastră să comoită o asemenea imprudentză literară? bunuc, nu bumbum, acest text. dar sperăm să scrietzi unu mai rebel, mult mai! ela | |
| = LIM, mulțumesc mult... | Victor Potra [03.Jan.09 16:57] |
| ... pentru observații. Am terminat textul de dimineață, l-am postat și m-am culcat :) Mă ajută mult observațiile tale, merci din nou. Am să corectez ai pe seară acum trebuie să plec de lângă calculator. Mă bucur că ți-a plăcut, iar faptul că l-ai citit cu atenție e un compliment în sine. Cu prietenie, Victor. | |
| = în_demn la rebeliune :)) | Victor Potra [03.Jan.09 17:29] |
| Ela, mulțumesc pentru "reminder" :) Rebelul intenționează să revină mult mai bine înarmat (literar) :)) O precizare, totuși: tocmai pentru că mai cred într-o lume (posibil) bună, aduc în retină "bum-bum" :) De toate felurile, mărimile și culorile... Mulțumim pentru degustare, onorant că a fost pe "gustibusu" domniei tale. În altă ordine de idei, incitantă promovarea la "recomandate", o iau ca pe o provocare... :) Sper să rămân pe o curbă ascendentă. Mulțumesc, Victor Potra | |
| = . | Laurențiu Ion [03.Jan.09 17:57] |
| victor, un text foarte bun. așa cum ți-am mai spus într-un comentariu, axează-te mai mult pe proză. cam atât, n-aș vrea să repet ceea ce alții au făcut-o deja și dacă aș spune ceva nou, n-aș fi băgat în seamă! :) la mai multe texte că acesta, mereu sincerul, laur | |
| = . | Laurențiu Ion [03.Jan.09 18:56] |
| ca acesta :) scuze | |
| = :):( | Carmen-Manuela Macelaru [03.Jan.09 20:31] |
| eu te felicit pentru idee, rabdarea acordata textului, pentru acuratete, stil, eleganta. Allah era mare și bun----aici cred ca era bine sa folosesti indicativ prezent, indiferent de ce se intampla, El este, nu era. Dumezeul musulmanilor are doar un singur nume, Allah, restul de 99 ce apar in Coran sunt epitete/calificative elogioase, tot atatea cate margele sunt pe un sir de matanii, 100 adica, 1 nume + 99 epitete; exact cum scrie pe steagul Arabiei Saudite "Dumnezeu este unul, numele sau este Allah si Muhammad este trimisul sau" ar trebuie sa scrii sistematic si concertat sa tii pasul:(:(:( mcm | |
| = părere | Liviu Nanu [03.Jan.09 21:55] |
| "sub pieptul lui puștiului", "Verifică că..." Puțin mai multă atenție la exprimare n-ar strica. E un text reușit, deși eu l-aș fi văzut cu un alt final, nu neapărat "ginere și mireasă". Am să te mai citesc. | |
| = sincerului Laur :) | Victor Potra [03.Jan.09 22:13] |
| Laurențiu, cine crezi că ar trebui să bage în seamă ce spui? Eu zic că importantă cu adevărat este o singură persoană, cea căreia îi este adresată reacția :) Și deja știi că țin cont de tot ce ai de spus... Și nu doar pe textele mele :) Cât despre poezie... Tu nu simți niciodată nevoia să-ți bagi picioarele (neuronii) în apă rece? :)) Lăsând la o parte că îți ies poeziile mai bine decât mie :)) Mulțumesc pentru sinceritatea nu doar de acum... Un bisturiu rar, și atât de necesar pentru noi, canceroșii scrisului :)) A bientot! Victor | |
| = ... | ioan albu [03.Jan.09 22:32] |
| "O mână desprinsă de la cot, stătea între el și locul fostei lor case" - virgula intre subiect si predicat. O proza citibila la ananghie, daca n-ai nimic altceva. O vad foarte bine inclusa intr-un volumas cu egida "comando" sau "asul desertului" sau ceva de felul asta, din genul celora care se cumpara de la chioscurile din gara de nord. | |
| = când nu înteleg ceva... | Victor Potra [03.Jan.09 22:50] |
| ... de obicei întreb, uneori cu oareșce lipsă de delicatețe :)) Fiind vorba de tine, MCM, am reușit să mă stăpânesc și, deci, să te întreb perfect neutru: ce te-a deranjat atât de tare încât să adopți un ton la limita agresivității? Desigur că se pot găsi soluții la ceea ce ai semnalat tu, de exemplu "Allah e mare și bun, se bucurase Hussein". Dar totuși, e vorba de timpul dat de narare! Ceea ce am scris e echivalent cu formularea alternativă dată aici, și nu presupune nici o lipsă de respect față de divinitate... Cât despre atributele lui Allah... Din câte știu (dar poate mă înșel) credincioșii musulmani folosesc un anume atribut (denumit în mod generic nume de către occidentali) în funcție de rugăciunea/conversația/confesiunea pe care o supun atenției Dumnezeului lor. Aici ar trebui să precizezi dacă te deranjează cum am folosit atributele în text, sau denumirea notelor... (Notele sunt făcute pentru occidentali...) Până aici suntem în zona suportului de documentare, pentru care îți mulțumesc mult (serios!) Dar ultima frază, pe care o receptez ca pe o agresiune, "ar trebuie sa scrii sistematic si concertat sa tii pasul:(:(:(", mai ales că este imediat după citatul de pe steagul Arabiei Saudite - "Dumnezeu este unul, numele sau este Allah etc." - îmi induce o stare de confuzie în privința intenționalității tale. Așadar te întreb direct: e ceva care te-a deranjat foarte tare? Și dacă da, ce? Mulțumesc, Victor | |
| = Liviu Nanu | Victor Potra [03.Jan.09 23:01] |
| ... mulțumesc pentru corecții. De obicei textele mai stau la periat înainte de postare. De această dată m-am grăbit. Dar acuratețea este extrem de importantă, de acord. Presupun că prin "ginere și mireasă" te referi la un final gen "nuntă", adică previzibil :)) Ok și cu asta, dar - believe it or not - chiar sunt la nivelul de studii intensive (sper că măcar de tipul tezei de licență :) ) Deci le iau pe rând, acuși trec și la suspans :) Dacă ai vrut să spui altceva, te rog să-mi spui, observațiile tale sunt always pertinente (te-am urmărit, deh...) Multumesc din nou, Victor | |
| = Ioan Albu | Victor Potra [03.Jan.09 23:10] |
| ... mulțumesc pentru corecție. Ceea ce te scutește de luat la mișto. O tură :) Cât despre volumașe, perfect de acord. Nu crezi că astfel s-ar crește semnificativ calitatea lecturilor din tren? Ca să nu mai vorbim că tirajele mele s-ar număra în mii de exemplare... Mulțumesc pentru gândurile bune și pentru mâna de ajutor. Victor. | |
| = iulia cordeanu, scuze | Victor Potra [03.Jan.09 23:16] |
| Comentariul tău a apărut mai târziu, abia acum l-am văzut. Mă bucur că ai apreciat realismul poveștii. Și nu uita! Exprimare la persoana a doua singular, te rog... :) Mulțumesc, Victor | |
| = vâjâind ca vijelia și ca plesnetul de ploaie plescăind | Dana Banu [03.Jan.09 23:31] |
| Potra cel Victor, cam offtopic mă bag în seamă acum pe aici da' revin ca să îți spun așa, prietenește străpezit...răspunde, domnule, tovarășe, colega sau cum mai vrei să te apelez diafan, la toate comentariile deodată, adică în același comm că e prea de tot și prea muuult în plus felicitări pentru reco, să vezi acum vâjâială pe aici, probabil au să joace tontoroiul pe textul tău de n-ai să scapi nici cu 5 zile de căutat pe google răspunsuri anafurizante în plus ca bonus de revenire mai ai nește virgule prea săltărețe, răzlețe și glumețe, le găsești tu când revizuiești cu ochi vulturesc forma lumească a textului o seară bună (spuse dana banu zâmbind ca o mătrăgună:D) | |
| = Danutza... | Victor Potra [03.Jan.09 23:52] |
| ... că știu că-ți place apelativul ăsta la nebunie :D Ce să fac dacă când scriu unul apare altul? Nu e cazul cu toate, desigur, dar uneori lucrurile pe care le am de spus sunt atât de diferite încât nu încap în aceeași entitate :) Mulțumesc pentru semnalarea șturlubaticelor virgule, mă voi ocupa de ele. O seară bună tocmai am, dar merci oricum :) Victor | |
| = ceva komik | hose pablo [04.Jan.09 00:21] |
| mi se pare o Crima sa citesti in intregime un asa text de proportii care este despre husein alah si tankuri. booo pe cine intereseaza asa ceva? mai ales ca fragmentutzele pe care le-am citit n-au avut absolut nimic dar NIMIC sclipitor, ma refer la modul in care e scris. poate daca ar fi macar ceva komik. in fine, voi stiti ce faceti :D se pare ca tipul a fumat iarba si la un moment dat, de plictisit ce era, a scris ASTA. | |
| = explicație | Liviu Nanu [04.Jan.09 00:28] |
| "ginere și mireasă" adică așa numesc eu un happy end la modul general vorbind. Eu cred că ai condei și imaginație și chiar dacă mai dai rateuri (cine nu dă?) e bine că încerci să te exprimi în proză. Am înțeles că te-ai grăbit să postezi, nu-i nimic rău în asta, e doar un atelier aici, pînă la faza de paper ai tot timpul. Succes! | |
| = :( | Carmen-Manuela Macelaru [04.Jan.09 00:37] |
| victor, m-ai inteles profund gresit. nu m-a deranjat absolut nimic, nu am fost agresiva. am spus sa tii pasul, m-am refertit la cu totul altceva. imi pare rau. mcm | |
| = domnule Potra | ioan albu [04.Jan.09 11:25] |
| dar de cand ne tutuim noi doi? | |
| = veridic | Ovidiu Ivancu [04.Jan.09 11:39] |
| Bun textul... Fara adjective calificative inutile. Un stil de o limpezime aproape de cinism (si asta e bine). In final, insa, nu te-ai putut abtine si ai construit un "baiat rau" (Julius). Nu cred ca era nevoie. Proza curgea bine si fara maniheisme de acest gen. Chiar asta mi-a placut pe langa stilul...cristal, faptul ca nu cliseizezi personajele, ca nu le imparti in demoni si ingeri. Felicitari pentru acuta senzatie de veridicitate a textului in ansamblu. | |
| = re. Începem de la iarbă versus invazia Gazei | Victor Potra [04.Jan.09 14:10] |
| Hose Pablo, nu știam că atunci când fumezi iarbă ajungi să te plictisești, mulțumesc pentru info. Pe cine interesează așa ceva? Israelul tocmai a intrat în Gaza... Oameni nevinovați mor acolo. Acum. Probabil că pe bunica o interesează... Pe tine ce te interesează? În afară de un ice tea în loc de hlorkă... Nu știu ce înseamnă pentru tine sclipitor. Și nici nu sunt sigur că vreau să știu... Iartă-mă că nu am scris cu mulți de "k". O sugestie: când mai vii cu o pungă de vorbe goale, încearcă să le presari cu ceva umor... E o modalitate bună de a evita penibilul :D Liviu Nanu, mulțumesc de precizări. Voi încerca să țin "condeiul" curat și să-l feresc (pe cât posibil) de rateuri... :)) MCM, tu ești o persoană care mi-e dragă. Nu am înțeles, am întrebat. Aș aprecia dacă mi-ai spune ce înseamnă "să ții pasul". Nu m-aș fi agitat dacă părerea ta nu era importantă pentru mine. Dacă aici nu e locul potrivit, îmi poți trimite 2 vorbe pe email... Dragă Ionele (Albu), există un principiu conform căreia primează regulile locului, când ești acasă la altcineva. Inclusiv în ce privește politețea. Eu sunt adeptul exprimării neprotocolare, de origine anglo-saxonă. Ai venit în vizită, welcome, asta e regula gazdei. De-abia aștept să ne întâlnim pe un teritoriu neutru, sau în pagina ta, să te domnesc cum se cuvine... Deși nu cred că o să vin prea curând în vizită, nu prea ai bucate pe gustul meu... Ovidiu Ivancu, intenția nu era de a construi un "bad guy" clasic :) Ci doar de a accentua cinismul indus de război. Eu îl văd pe Julius ca pe un om normal într-un context normal. Dar contextul este al războiului... Desigur, personajele sunt doar schițate... Mă bucură că găsești că textul este veridic. Pentru mine asta înseamnă că sunt pe drumul cel bun... :) | |
| = . | alexandru moga [04.Jan.09 20:07] |
| aceasta bucata de proza sa-i zic asa ca sa nu-i zic altfel dovedeste ca habar nu ai cu ce se mananca orientul mijlociu ca habar n-ai nu ar fi o problema problema este ca te dai rotund ca vrei sa lasi impresia unui doctorat in relatiile complicate dintre israelieni si arabi ca mazgalesti la notele de la subsol trei patru viermisori arabesti ca sa dea mai multa consistenta spuselor tale draga victor stiuatia din orient este mult mai complexa decat crezi tu sau din ce ai citit tu de pe wikipedia eu zic sa te lasi de meseria asta desigur daca nu vrei sa te faci de ras daca vrei sa te faci de ras continua cu aberatiile | |
| = i | felix nicolau [04.Jan.09 21:05] |
| nu ma intereseaza cunostintele in Orientologie. ma refer strict la text. povestea e cu suspans si are o doza de absurd tragic misto. nu-mi place insa lentoarea pe care o da reluarea infinita a imperfectului | |
| = dragă domnule specialist în Orientul mijlociu... | Victor Potra [04.Jan.09 21:15] |
| Precum se poate vedea din comentariile anterioare, am mulțumit pentru orice feedback care mi-a permis consistența textului cu situația de acolo. Pe de altă parte, aceasta este o povestire, nu o teză de doctorat în politologie. Am evitat, tocmai datorită conștientizării complexității relațiilor arabo-israeliene, orice referințe - atât geo-politice, cât și de adâncime psihologică. Dacă remarci inconsistențe ale scrierii mele cu o situație pe care presupun că o cunoști intim (de vreme ce ești atât de vehement) - te invit politicos să punctezi, concret, dizarmonicile... Mi-e teamă că, de data asta, antipatia față de mine te-a orbit până la penibil (chiar și raportat la standardele foarte laxe care ți se pot aplica). Comentariul tău, dincolo de tonul dezagreabil, acuză o deficiență, fără a aduce nici cel mai mic argument pe text... Las la o parte exprimările de genul "aceasta bucata de proza sa-i zic asa " - cu astea sunt obișnuit. Iar faptul că vreau să dau impresia unui "doctorat" - sorry e doar în capul tău. Nu văd cum aș putea lăsa această impresie... Trebuie să remarc, de asemenea, că exprimarea ta "viermisori arabesti" este jignitoare la adresa unei categorii largi de oameni. E vorba de transcrierea originală a atributelor lu Allah folosite în text, ceea ce mi se pare un semn elementar de respect. Față de cultura arabă, nu față de religie. Pe de altă parte, dacă esența religiozității a sute de milioane de oameni este pentru tine reductibilă la niște "viermișori", este fix problema ta. Dar nu poți impune alcuiva acest tip de abordare disprețuitoare... În final, remarc obsesia ta pentru încetarea activității mele ca scriitor. Vei fi mai fericit, va fi lumea mai largă, soarele mai strălucitor, femeile mai frumoase - dacă eu mă las de scris? Omule, există tratamente pentru monomanii, ce naiba... La mulți ani și ție, Victor | |
| = . | alexandru moga [04.Jan.09 21:26] |
| argumentul cel mai bun este ca aceasta proza nu depaseste consistenta unui dialog de benzi desenate si dau ca exemplu o particica din text: "- Încetează cu înjurăturile, mă scoți din minți, se răsti Matti la Julius. - Ce, Hanei nu-i plac decât băiețeii cuminți? rânji acesta. - O să te pocnesc pentru asta, cu prima ocazie, mârâi Matti. - De-abia aștept, se oțărî acesta, legănând Uzi-ul. - Uite-l. Acolo, în dreapta. - Știam eu că i-am găurit curu’. Trebuie exterminați de mici, șobolani împuțiți… - Ok, verificăm dacă-i mort, apoi evacuam zona." victore ti se pare ca acest dialog depaseste in profunzime arici pogonici de exemplu? cat despre allah si cultura araba si cele 99 de nume si viermisori eu zic s-o lasi balta ca habar n-ai victor habar n-ai si cand nu ai habar de ceva e bine sa pari intelept tacand | |
| = felix nicolau | Victor Potra [04.Jan.09 21:48] |
| Mulțumesc pentru observație. Am să încerc să diversific timpurile. Onorat de trecere. O curiozitate: ce înseamnă titlul comului - "i"? :)) O seară bună, Victor Cu scuzele de rigoare, pentru a nu polua site-ul (mi-a atras atenția Dana Banu ieri:) ), voi răspunde în același com și lui A. Moga. Dragă Alexandru, cred că poți face o paralelă mai credibilă dacă te referi la "Cutezătorii". Cred că ne-am demonstrat amândoi punctul de vedere. Când te calmezi, mai vorbim, mai argumentăm... Victor Potra | |
| = păreri | Anghel Pop [05.Jan.09 11:41] |
| Mici retușuri de finețe: "și își făcu curaj" CU_CU nu sună bine "și își" se poate contrage în "și-și", pentru oralitate "se auzeau avioanele trecând pe deasupra" E clar ca niște avioane pot să treacă numai pe deasupra, că doar nu or trece pe dedesupt. "Pe deasupra" e în plus. moscheia, corect moscheea "o încâlceală de fiare, beton și bucăți de carne zdrelită." acea carne poate fi numai zdrelită în încâlceala aia, adjectivul ar trebui schimbat cu unul de impact, inovativ, altfel e subînțeles din context "Cei doi frați ai lui și Mahmoud, vărul lor, trebuie că erau undeva în stânga, una cu pământul încă fumegând." Pe de o parte eroul nu e sigur unde sunt frații lui (TREBUIE CÃ), pe de alta e sigur că sunt "una cu pământul". Mi se pare o contradicție. Ori una, ori alta. Dacă știe sigur că sunt morți, atunci știe și în ce parte li se află cadavrele. Deci acel "trebuie că" e în plus. nu își - nu-și (pentru oralitate) "Hussein nu reușise să găsească în dărâmături decât două grenade și un pistol rusesc." Caută prin dărâmături și află așa, tam-nisam, două grenade neexplodate? Cam prea la fix. Necredibil. Mai plauzibil era să le fi avut de acasă, sau să fi știut de vreun depozit secret pe la rude. "nici unul dintre ceilalți membri ai echipajului" pentru simplificare, ceva de genul: "niciun camarad"... Oriunde se poate contrage, e bine să se facă asta. "se pregătea, disperat, să se arunce spre șenile și să încerce să agațe" prea multe verbe. "să încerce" poate cădea "Simțea că începe să se prăjească, de la benzina și uleiul aprins care se întindeau pe caldarâm... Hussein se ridică în picioare și începu să alerge" Neplauzibil. Se putea târî mai rapid, sau să se rostogolească, etc. "spre margine străzii" typo "Hussein înțelegea binișor și ivrit. Tatăl lui fusese negustor, și dorise să-i asigure toate șansele unei educații bune." Cam tras de păr... genul de truc neveridic din cărți. Are doar 8 ani, dar înțelege ce vorbesc dușmanii. Și aceștia nu trebuia să vorbească mai codat, fiind într-o operațiune militară? Vorbesc de parcă ar fi la plajă. "Se pare că îl ura" că-l (pentru fluență) "Gura, imigrantule. De data asta facem după regulament." Aici e partea care mi-a sunat cel mai rău. Complet neveridică. Adică afirmi că înainte soldații aceștia au distrus o casă palestiniană cu proiectile explozive și incendiare doar pentru niște "sclipiri suspecte" la geamuri, adică au "deratizat" contrar "regulamentului" pentru o nimica toată, ucigând civili, și dintr-o dată au acum scrupule și vor să respecte regulamentul? De ce? Păi acest rebel nu ucisese 5 camarazi de ai lor? Nu trebuiau să-l elimine? De ce să nu-l mitralieze de la depărtare, așa cum propunea Julius? De ce să-și pună viața în pericol? De ce ar fi ales o cale de verificare riscantă, împingându-l cu piciorul pe rebel? De ce să se asigure că e mort, dacă tot trebuia să-l ucidă? De ce să riște ca acest rebel să aibă o încărcătură explozivă, pe care o putea detona cu un singur deget rupt, fie și din pragul morții? De ce să pună șeful pe subordonat într-o poziție riscantă, când avea de dat un raport despre moartea unui subaltern? Nu ar fi fost socotită această decizie criminală de către șefii lui? Varianta asta e complet neplauzibilă. Și felul în care un copilaș ucide din întoarcere, de pe jos, trăgând un glonte dum-dum exact în gâtul soldatului, e cam prea la fix, prea tras de păr. Cam prea mult pentru un copil contra unor soldați, care puteau să-l mitralieze mult mai rapid, fiind într-o poziție mai bună! Iar copilul mai are timp și să strige Allah Akhbar. Și vrei să spui că doi soldați experimentați s-au uitat ca proștii în timpul ăsta? Păi tragi din reflex, din instinct de conservare. Mai degrabă ar fi mers ca variantă credibilă o explozie de grenade, pregătite din timp de către copil. În rest, textul mi se pare ok. | |
| = ****) | Manolescu Gorun [05.Jan.09 19:42] |
| O sintagmă shakesperiană: „all the world’s stage”. Și apoi „shooting” – acțiunea de a filma dar și aceea de a trage cu arma. Pe toate planurile. De la cel mai „realist” pȃnă la cel mai sofisticat virtual (tunuri financiare cu ghiulele din material «intangibil», speculativ). Război total ȋntr-un fragment ȋn care se oglindește intregul; ca un bumerang. Totul privit prin «ochiul» depersonalizat al camerii de filmat | |
| = Anghel Pop / Gorun Manolescu | Victor Potra [06.Jan.09 11:48] |
| Scuze pentru răspunsul întârziat, aseară a căzut site-ul la un moment dat. Anghel, mulțumesc pentru răbdarea trecerii atente peste text. Voi corecta stilistic & typo. În privința scenelor cu minus de credibilitate: De obicei moscheele din Gaza (cele bombardate de aviație) sunt depozite de armament. Poate ar trebui să evidențiez această idee. Hussein nu era un soldat antrenat ci un copil. Te ridici și fugi instinctiv, în lipsa unui antrenament care să-ți disciplineze reacțiile. De multe ori stressul se manifestă prin logoree, chiar și la soldați în misiune. Iar între cei doi se creaseră deja premisele unui preconflict - episodul cu mitralierea mamei. Schimbul de replici e pe contre. Finalul cu verificarea... da, ai dreptate. Am resimțit și eu acest punct slab. Acolo trebuie neapărat să găsesc un motiv imperativ pentru ca să dorească să vadă dacă mai e în viață. Regulamentul și antipatia lui Matti față de cinismul lui Julius nu sunt suficiente. Într-o asemenea situație glonțul de siguranță e o regulă care primează. Doar dacă nu ai o motivație mai puternică... Să vedem ce găsesc, ezit încă între imperativul militar sau cel psihologic... Mulțumesc, pentru detalierile atente... Domnule Gorun, în primul rând la mulți ani :) Mă bucur că vedeți în acest text un fragment dintr-o necesară oglindă... Și că împărtășim aceeași încredere că putem schima realitatea doar trimițând-o ca un bumerang înapoi, prin scris, către cei aflați de partea trăgaciului (cu cât mai virtualo-politic, cu atât mai abitir :) ) Vă mulțumesc pentru precizările esențializate. Un an bun, Victor Potra | |
| = Trecere | Cristina Andrei [10.Dec.18 14:27] |
| Mie mi-a plăcut cel mai mult... replica pe care ai dat-o dlui. Albu (mai precis prima replică); ai vrea tu să ți se vândă cărțile prin Gara de Nord cu miile! cine nu ar vrea?! :)) Și dacă textul inspiră benzi desenate, cu atât mai bine, înseamnă că a ZUGRÃVIT ceva, a trezit deodată imagini foarte clare și coerente, și-a făcut cumva o datorie de scenariu cinematografic. Ce sunt filmele, la urma urmelor, decât o succesiune de cadre, cam ca în benzile desenate, așa? :-D Lăsând gluma la o parte, dincolo de mici detalii ca acelea evidențiate de Anghel Pop mai sus (ți-a "puricat" bine textul, nu glumă!), textul te prinde, te incită, e de actualitate, e dramatic, e viu, alert, dinamic. L-ai mai putea "peria" pe ici, pe colo, desigur, orice text e perfectibil, mai ales că POȚI MULT MAI MULT, "Plămâni" m-a lăsat fără cuvinte, încă încerc să-mi revin după această scriere; nu ți-am lăsat un semn acolo la momentul citirii pentru că am fost prea tulburată, atât de subiect, cât și de calitatea scrierii, de realismul ei crunt (deși la un moment dat simțeam că citesc o povestire SF), m-a făcut să trăiesc un ireal prea... real... Revenind la "Războiul lui Hussein", propun pentru final imperativul psihologic, dar ai grijă să nu ieși totuși din specificul textului. Adică să n-o dai în analize psihologice care să-l "omoare". Numai bine, | |
| = Frumoasei necunoscute cu stea în frunte :) | Victor Potra [07.Jan.09 21:25] |
| Când vine cineva, aproape din neant (pentru mine), din vremurile agonice în care se publicau, așezat, cu precădere textele gândite, crescute în reflecție, rafinate, să-ți zică: "bagă mare, ești pe drum, dar știu că ai accelerația călcată doar la jumate', poți mai mult!", te așezi un pic în fund și cazi pe gânduri. Cum am citit comul tău, Cristina Andrei, am dat fuga pe pagina ta, să văd, să citesc. După care m-am așezat la loc. Da... Plămâni a fost în primul rând "prove to myself". Și, din punct de vedere psihologic, un consum imens. Acum dezvolt instrumente. Cred că am pentru ce. Nu vreau să mă cantonez într-un stil. De aceea m-am încăpățânat cu poezia, când toată lumea striga "proză!" :)) Sunt un om pragmatic. Le voi peria cu adevărat - nu doar textul acesta - când se așează bine :) Cât despre finalul cu motivație psihologică... Tocmai aproape că mă hotărâsem pentru imperativul pragmatic - "aduceți-l să-l interogăm"... Evident, îndemnul tău este mult mai ofertant, tocmai datorită specificului prozei... :)) Și mult mai greu de realizat - e cazul oricărei esențializări, nu? Revin la începutul comului tău. Mi-am propus să scriu pentru publicul larg de carte de azi - așa cum mi-l imaginez eu. Reuniunea politicoasă a recunoașterii în cercuri selecte nu mă satisface. Există o singură miză (și o spun ca producător TV) - înapoi la cuvântul scris! E o temă prea largă pentru un răspuns în com, dar afirmația nu este făcută în necunoștință de cauză. Pentru această miză sunt dispus să lupt cu armele "adversarului", inclusiv evaluând audiența unei anumite producții. Mi se pare remarcabil că apreciezi acest lucru, cel puțin la nivelul ipotezelor. E despărțirea esențială de elitism... Și oricâte misiuni am stabili poetului (scriitorului) român, rămâne una singură: aceea de a fi auziți... Nu trebuie să-ți mai spun cât apreciez intervenția ta, ia uite ce monstru de textuleț am produs... :)) Victor | |
| = Allah e mare si atoateingaduitor | Kosta Vianu [08.Feb.09 09:13] |
La cat ma pricep eu, un text literar trebuie sa spuna ceva. O poveste. Cu inceput, mijloc si sfarsit. Acesta spune. Multe. Are si doua planuri generale, fiecare cu detaliile lui. Mintea micutului palestinian pustiita de dorinta razbunarii, asa cum a fost indelung dadacit de maturii tribului. Planul de lupta israelian, cu termene si indicatii rostite prin radio. Ceea ce nu par sa inteleaga cititorii carora nu le-a placut textul este altceva: atunci cand scrii despre viata, ea trebuie sa rasara de sub fiecare verb, de sub fiecare litera. Iar aici, cu toata alura de reportaj de front, este viata berechet. Despre talentul autorului? Doar atat: este in stare sa imagineze personaje vii, cu ganduri reale, cu suferinte reale, cu existente credibile. Pentru un prozator e destul. Pentru un poet, nu stiu...Cred ca am fost suficient de sincer. Oricum, baietelul palestinian e zugravit foarte realist. Intamplarea aceasta cred ca s-a putut repeta de sute de ori in teatrul de razboi iar autorul pare sa fi fost pe acolo. Subscriu alaturi de cei carora textul li s-a parut valabil, poate chiar mai mult. Iar eu sunt cunoscut ca un mare mofturos si un carcotas notoriu. K | |
| = ≤ | Victor Potra [09.Feb.09 00:11] |
| Kosta Vianu, mulțumesc pentru aprecieri. Din păcate, de la Plămâni încoace senzația e de ≤ cu mine însumi. Vom vedea. În condițiile date, remarcile tale sunt un suport psihologic binevenit. Mulțumesc, Victor Potra | |
| = Parere | Dumitrache Marian [19.May.09 09:25] |
| Prea multe pareri sofisticate. Iti place sau nu. Mie, da. | |