| = parere | Ionut Caragea [09.Mar.07 16:55] |
| verde smarald si fruntea vida...eu zic ca merita sa gasesti ceva mai interesant aici. Nu intru in detalii, intelegi perfect. | |
| = înainte de a contempla definitiv | Maria Prochipiuc [10.May.06 06:47] |
| Un poem în contextul treceri dincolo de noi, un poem a căutărilor, dar mai ales a cunoașterii de sine. Eu aș vedea versul: voi scrie dimineața pe fruntea vidă așa: voi scrie dimineați pe fruntea avidă ( e doar părerea mea, cred că se potrivește mult mai bine avidă, dă nuanța de așteptare că se va întâmpla ceva) . “Genunchii rotunzi” îmi dă senzația perfecțiuni, a cercului, acolo unde totul este posibil. Versul cu cele mai multe semnificații: și uite cum plouă fără căință | |
| = fiindcă tu știi | Valeriu Dandeș Ganea [10.May.06 07:42] |
| fiindcă tu știi cumințenia orelor amplifică sunetul pașilor deșirați spre așteptări care-ți plouă rotund peste genunchi Golită de orice gând,fruntea ta cu speranța scrisă cu litere smarald, vine între poduri unde ucide orele din jurul lui "doisprezece" cu cel puțin o dimineață înainte sau chiar și după. Contepla definitiv poate fi împlinire sau adăugare! | |
| = răspunsuri | Ela Victoria Luca [10.May.06 09:29] |
| Ionuț, verde-smarald este nuanța de verde ce e necesar să fie aici, iar "voi scrie dimineața pe fruntea vidă" nu poate fi modificat. Fiindcă e păcat să se piardă sensul. Mulțumesc. Maria, nu, nu e deloc vorba despre aviditate, ci de vidul acela de gânduri, de imagini, de reprezentări, de tot (abseță deplină, absență care o regăsești și în ultima strofă). Și acolo se scrie dimineața, agale, în timp ce fruntea/mintea se înseninează. Și, da, sensul genunchilor rotunzi acesta este. Iar ploaia nu este decât să atingă perfecta oră 12. Mulțam, fruntea mea aștepta atingerea ta. Valeriu, ce bine ai privit acel ceas îngândurat, acea speranță în așteptare, acel timp suspendat și ploaia binefăcătoare, ce șterge, ce purifică. Mulțumesc, ai cumva sensibilitatea unor lumini line. Ela | |
| = cateva absente ucise | Nicolae Bogdan Groza [10.May.06 11:16] |
| lipsa semnelor de punctuatie ma face sa citesc altfel poema ta. Lasi cititorilor posibilitatea de a simti fiecare versurile tale. Iata deci, decriptarea si interpretarea cu punctuatie, a poemei tale, vazuta de mine, intr-o vanturare de gand. "Fiindca tu stii. Ora 12 se deschide intotdeauna cuminte..." Inceputul e unul confirmativ. El "stie " gesturile tale si atunci nu mai continui cu vorbele. Lasi gandul neterminat pentru ca el cunoaste ce vrei sa spui "fiindca stie". Si ce stie? Ca ora 12, numar prin excelenta mistic, simbolic, profetic, se deschide cuminte. a deschide, are semnificatia si de a intelege, de a patrunde dincolo de cunoscut. Si atunci, nu e de mirare ca in acea a 12 -a ora "deschisa" se pot zari, vedea si memora urme albe pe asfalt - adica, nici mai mult, nici mai putin, decat timpul necrutator si indiferent ( desi tu flosesti expresia ceasul pentru a arata efemeritatea) la pasii tai desirati... de fapt la trecerea ta ordonata uneori, desirata alteori, prin fiara asta numita viata. " Si uite cum ploua fara cainta" spui tu ca o concluzie la prima strofa. Fara cainta, si, as zice eu fara remuscare. Si cum soarele rasare si straluceste pentru toti, buni sau rai, asa si ploaia ploua peste toti, fara nici o cainta... Urmatoarea strofa reda speranta in altceva. Intr-o intoarcere a bratelor spre verde smarald, spre inceputuri, spre speranta ( Asa vad eu acest verde, ca fiind culoarea sperantei si a reinnoirii) cand soarele in reveriile si indragostelile lui isi traieste zi de zi idila cosmica. Regretul de final arata neputinta perfectiunii. Acel " ce păcat că avem doar genunchi rotunzi" limiteaza dorinta de a expanda, chiar si cu gandul, spre o alta dimensiune. Deci, daca nu ai fi avut genunchi rotunzi ai fi "ucis cateva absente" adica, cateva netrairi, cateva caderi nedorite, cateva nestari de spirit, inainte de a "contempla definitiv aparitia ta intre poduri". Aparitia intre poduri poate fi si o himera. Podurile, asemenea usilor, sunt cai de a accede dincolo, de a transcede intr-o alta dimensiune. Si numai atunci dupa trecerea hopului, obstacolului, poti contempla atat ascensiunea ta cat si aparitiile altfel, ascutindu-se ochii, mintea, limpezind gandurile. E o transcedere spre absolut, spre verticalizare, spre desavarsire momentul cand se zaresc aparitii diferite, si totusi, parca atat de familiare noua. | |
| = Și uite cum plouă fără căință... | Gelu Bogdan Marin [10.May.06 13:35] |
| Am citit de cîteva ori textul.Are o anumită muzicalitate.În combinație cu textura cuvintelor,sună plăcut și mă duce pe meleaguri paralele.Alte comentarii ar fi de prisos. Numai de bine. | |
| = Albul alb și vidul vid | mariana fulger [10.May.06 14:26] |
| Am o observație, dar să nu vă supărați, sper să nu se fi schimbat și numeralele, se spune ora douăsprezece, dar veți spune iar că așa ați dorit să fie. Foarte bine, în acest caz, dar mai văd copiii, și ei nu știu că ne jucăm cu cuvintele. O iau de bună. Remarc, de asemenea, că aveți o obsesie a albului și una a mulțimii vide, cel puțin în ultima vreme. Și eu am obsesii, cam multe. Nu era un reproș. Poezia este la fel de sensibilă, dar parcă vă e teamă să simțiți, un fel de timiditate a trăirilor. O zi fericită. | |
| = răspunsuri | Ela Victoria Luca [10.May.06 14:32] |
| Bogdan, acum știi de ce mi-era dor să văd comentarii literare dinspre tine, fiindcă reușești să dezvălui fiecare înțeles, chiar dacă este în umbră, în penumbră, în lumină. Nimic din ce ai scris mai sus nu este îndepărtat de logica afectivă și ideatică a autoarei. Mulțumesc, la bună regăsire, cu sau fără contre. :) Gelu, e un sunet al ploii, cumva. Și acest fără căință poartă în el îndeajunsă lumină, cât pentru orice înnorare. Mulțam. Mariana, a scrie despre alb sau vid nu e ușor. Nu am folosit decât în 2 texte vidul. Albul însă va mai fi. Chiar dacă voi adăuga sau nu culori. Da, știu că se spune douăsprezece, însă nu îmi sună aici, în primul vers bine. Doișpe nici atât, iar să fi pus 12 nu e stilul meu, cel puțin nu în acet gen de poezie. Sper să mi se accepte doisprezece, chiar și de cei mai cusurgii ca mine. :) Ela | |
| = un poem al vietii asa cum este ,(asa cum " vorbim", asa cum simtim) | Erika Eugenia Keller [10.May.06 16:26] |
| pentru mine e un poem "al ploii fără căință", o durere ascunsa ca deseori suntem simpli spectatori la viata ...pe cat de perfecti ne consideram...'plouă fără căință'.. Un poem sensibil din care se simte o mare putere de empatie | |
| = Despre ora verde | ramona iancu [10.May.06 16:33] |
| Ora "doisprezece" este perfecta. Stand sub soare chiar atunci, n-ai umbra. Stand in ploaie, ai cainta scurgandu-se pe tine. Stand in vara, te parguiesti. Si aparitia dintre poduri este o imagine incarcata de sugestii: vidul, inaltatul, trecerea si popasul. Imi place ora ta verde. | |
| = răspunsuri și modificări | Ela Victoria Luca [10.May.06 18:46] |
| Erika, eu scriu cum aleg, cum simt, cum gândesc, cum trăiesc. Sau cum văd. :) Mulțumesc, ai perceput fin fărădecăința ploii. Ramona, ora de verde, e douăsprezece, am găsit o soluție să mă împac pe mine, gramatica, spiritele, chiar dacă ceva din farmesc parcă s-a dus, cel puțin din recitare. Oriucm, ora își păstrează smaraldul, iar ploaia își lasă căința în oameni. | |
| = fiindcă tu știi e douăsprezece | stefan ciobanu [10.May.06 22:02] |
| nu pot decât să închid ochii și să citesc... 'fiindcă tu știi e douăsprezece ora se deschide întotdeauna cuminte urma albă pe asfalt e doar un ceas indiferent la pașii mei deșirați printre castani' numai bine. | |
| = Ștefan | Ela Victoria Luca [10.May.06 22:56] |
| De poți închide ochii atunci când vine ceasul doișpe, atunci înseamnă că vezi lumina din tine. Mulțumesc. Ela | |
| = Ela | MA [ Ioan Tite ] [10.May.06 23:11] |
| Scrii Alegi Simți Gândești Trăiești Vezi... ești Om... | |
| = Ioan | Ela Victoria Luca [10.May.06 23:30] |
| Cele omenești îmi sunt. Și altele cele. Mulțumesc, înspre ceasul întâi. Oamenii. :) | |
| = ...aparritia ta intre poduri! | ciurtin octavian sergiu [10.May.06 23:47] |
| Nu vreau sa sper ca cearta aduce roade si roadele aduc bunastare..., dar in crezul meu desarte loguri aduc feerie..., si tu si eu credem in al doisprezecelea ceas si-n ploaia de vara... spre virilitate si umbra alba pe asfalt... cu mult drag tavy. | |
| = Octavian | Ela Victoria Luca [11.May.06 00:15] |
| Cele douăsprezece întâmplări ale orelor îți deschid spre căință ploaia, apoi, de ți-e să îți fie înluminare, atunci vei vedea drumul. :) Mulțumesc. | |
| = In toamna , Doamna. | ciurtin octavian sergiu [11.May.06 00:19] |
| nimic de zis? Vei fi invitata la Baia Mare la ziua castaniloir..., Eu n`am sa uit ... cu darg pentru izvorul ploii fara cainta... | |