| = Mi-e simpatic personajul | Atropa Belladona [26.Jan.09 17:55] |
| Desi doar un fragment, textul reuseste sa incite cititorul si sa-l tina "prins" pana in final. Un text mai mult decat sugestiv. cu admiratie, carmen anghelina | |
| + bun | Leonard Ancuta [26.Jan.09 19:54] |
| am citit de-a lungul vremii, cam toate fagmentele postate de tine. te regasesc si de asta data la fel de direct, de frust, spunand cuvintele ca si cum le-ai da viata. imi place felul migalos in care analizezi situatiile, imi place modul ironic, autoconfesiv aproape in care spui povestea cuiva. traiesti prin personaj si e un lucru pe care il apreciez, faptul ca, autor fiind, ai la indemana oricare dintre lumile pe care ti le doresti. am remarcat pe langa ironie si modul duios, introdus prin cimbrisor si realizat apoi prin contrast in relatiobarea cu olga. da, personajul este atat de real, bine surprins, malitiozitatea aia pe care o au batranii, modul aproape libidinos pe care il abordeaza dar si tandretea care o resimt uneori, totul pe fondul neputintei. e bogata scrierea ta si ma bucur ca am trecut pe aici. | |
| + o scriere de la care am avut de învățat | Victor Potra [26.Jan.09 21:42] |
| Ai cel puțin 2 întorsături de situație care m-au surprins, deși una din ele era anunțată. După ce m-ai adormit cu cimbrișorul în mod meseriaș, fără să mă plictisesc o clipă, după ce m-ai umplut de regrete, convingător și metodic, am receptat în plină figură perechea de palme cuvenită: "Cînd faci un lucru pentru prima dată după optzeci de ani, aproape că ești emoționat. Azi-noapte m-am căcat pe mine pentru prima dată după optzeci de ani. A fost catifelat, cald și a mirosit a lapte acrit." Da, am rămas cu gura căscată. Nu mă așteptam, foarte bun pivot, atât de întoarcere a epicului, cât și a construirii personajului. Apoi mai este întorsătura de la final, cu blestemul după noaptea de anchetă. Și acel moment m-a surprins, deși era anunțat de "eu n-am bătut pe nimeni, decît din obligație profesională". Un alt pivot care aruncă o lumină secundă asupra a ceea ce tocmai ai citit. Mi s-au părut extrem de bine realizate câteva lucruri, mărturisesc că am băgat la cap cât a încăput. În primul rând capacitatea de a "duce" concomitent firul epic și construcția psihologică a personajului. Apoi conturarea acestuia doar prin interacțiuni, fără introspecții ideatice. Sunt gânduri extrem de credibile, lejere, naturale. Iar reveria la ceaiul de cimbrișor mi se pare deosebită, impunând foarte discret o anume viziune a personajului asupra vieții... Ceea ce mă duce la al treilea punct important, capacitatea de dozaj fin, de acumulare progresivă de tensiune epică, gen arc, pe care n-o simți decât atunci când este eliberată. Momentul cheie al ruperii de ritm, de asemenea foarte bine ales. Mi-a mai plăcut faptul că introspecția personajului e pe jumătate poveste, atât prin apelul la memorie, cât și prin folosirea unor imagini în mișcare. Iar relatarea la persoana I continuă adăugarea implicită de detalii psihologice, prin descrierea unor percepții foarte personalizate, de ex: "Copiii îmi plac, ei se uită la mine cu o privire lipsită de milă, copiii sînt cruzi, sînt vii, necastrați." Înainte să închei, revin la fragmentul de mijloc, cu Olga și Pamperșii. "Am să mă cac pe mine în fiecare noapte care mi-a mai rămas. E ultima mea plăcere, n-o să mi-o răpească nimeni. Pempărșii sînt doar o manieră decentă de a-i spune Olgăi că e o femeie cumsecade." Fără acest fragment, textul nu ar fi fost la același nivel, părerea mea... E o declarație de război aici, atât privind în spate, către trecut, cât și oțărât, către viitorul care mai este de târât pe proteză. E punctul în care m-am întors după ce am citit prima oară, și de unde am plecat în relecturare. Dincolo de plăcerea lecturii, o scriere de la care am avut de învățat. Victor Potra | |
| = sanatate si inspiratie | Adrian Suciu [27.Jan.09 01:19] |
| Nu pot sa zic decit ca va multumesc, fiecaruia in parte, pentru generozitatea de care ati dat dovada in aprecierea neinsemnatelor rinduri de mai sus. Sa va dea Dumnezeu sanatate si muzele inspiratie! | |
| = ... | Silvia Bitere [27.Jan.09 19:29] |
| O proză excelentă. Mi-a mers la inimă povestea ceaiului de cimbrișor. Un vis chiar inedit și plăcut, aromat. Eu așa privesc, îl iau de vis ca să nu spun de gât, adică mor cu cimbrișorul de gât, atât de ce mi-a plăcut. Și sună așa gingaș că nu cred că ceaiul de gălbene ar fi mers la schimb cu cimbrișorul cel isteț. Îmi place și ipostaza cimbrișorului, cea de a fi om când de fapt este tot cimbrișor și bea ceai de om. Apoi asta: "În toate filmele de la TV e cîte o tîmpită care plînge după cîte un tîmpit, indiferent de natura relațiilor dintre ei și viceversa." - nemaipomenit. Am râs. Așa este domnule! Felicitări! Semnează, Un CEAI. Aaa, pardon, o cititoare cu respectele la ea. | |
| = impresie | bogorodea ioana [29.Jan.09 18:37] |
| scrierea la persoana I nu m-a convins ca e vorba de un batran de 80 de ani, parca nu e credibil faptul ca un batran gandeste si se exprima astfel. aici am fost un pic dezamagita "I-am tras un dos de palmă de-a scuipat vreo trei dinți. În amintirea lui tata, să putrezească ușor. ". nu prea merg fragmentele alea filosofice despre viata, terminarea vietii, bucuria de a intampina moarte, cu ceva atat de ...tineresc, teribilist si putin macho? oricum per ansamblu textul imi place, macar spune ceva. cu stima, Ioana | |
| = acest terminus | Petru Teodor [13.Mar.09 11:58] |
| ...mă trimite cu gândul la toate filmele românești văzute vreodată dar cel mai mult îmi amintește de tata de bețiile lui de nevolnicia bolii fără nume, fără semne cel măcina cred că era ateu tata ____ Cu respect, PT. | |
| = acest terminus | Petru Teodor [13.Mar.09 11:59] |
| ...mă trimite cu gândul la toate filmele românești văzute vreodată dar cel mai mult îmi amintește de tata de bețiile lui de nevolnicia bolii fără nume, fără semne ce-l măcina cred că era ateu tata ____ Cu respect, PT. | |
| = - această fuziune admirabilă - | Mihalcea Maria [24.Jun.09 00:38] |
| Am citit cu cea mai mare plăcere. Ador pasajele dialectice, în amănunt, deoarece demonstrați cu adevărat că sunteți un bun scriitor: simplitatea și ușurința cu care abordați aceste cuvinte, expresii este remarcabilă, încât - zic eu - face pe oricine să intre în "poveste", dar nu numai; faptul că arătați că nimic nu vă este străin și cu o deosebită subtilitate v-ați putea pune chiar și în locul unei perne - spre exemplu - denotă succesul scrierilor dvs. Sunt unele pasaje umoristice - evident la fel de naturale, la fel de subtile, emoționante chiar - în fragment care sporesc curiozitatea cititorului și atrage după sine cât mai multe aprecieri. Încă odată vă spun câtă plăcere mi-a făcut să citesc acest fragment. | |