| = pictorul, el, ea și fructul interzis | Ela Victoria Luca [28.Jan.09 01:01] |
| un atelier în care mara și fructele ei (merele, coacăzele etc.) se joacă printre lumini și umbre. cu el. un cache-cache despre care nu se poate scrie, câtă vreme un el există. lucrurile firave există și ele. precum o dragoste nepoetizabilă. sau un tablou mut. de uimire. sau de paradoxul existenței. e ca o victorie fără cale, ca o clădire veche în care luminile sunt aprinse doar când se face, ea, dragostea. sau cum se mai numește astăzi, douăzecișișapteianuarie. am luat poezia așa cum e numită, epistolară. ela | |
| = Re: Ela | adriana barceanu [28.Jan.09 12:35] |
Cred că e mai mult o stare de corespondență. Și e o formă mai permisivă de tratare a unor simțiri nu neapărat justificabile. E un exercițiu de verificare a moralului și forma epistolară dă voie unei anume intimități să se contureze mai liber. Mă bucură vizita în atelierul meu și apreciez că te’ai strecurat delicat printre pânze și fructe. | |
| = ... | Laurentiu Enache [28.Jan.09 15:15] |
| "și singurul lucru pe care îl mai știi e că între cele două dimineți nu a fost noapte" iata ceva ce am savurat cu placere. | |
| = in cautarea poeziei | Snowdon King [29.Jan.09 09:34] |
| Adriana, văd că te cauți și te cauți și nu obții ceea ce dorești. Ai unele idei bune însă te întrebi de ce totuși ceea ce scrii nu este poezie. Versificatia este haotica. Îți construiești poezia din idei dar nu există cursivitate cap-coadă, nu poți râmâne cu imaginea unui tot unitar, nu poți rămâne cu o concluzie a textului. Mai întâi impersonal, mai apoi Mara, mai apoi persoana I, hotărește-te. Mai ai și abuzul adjectival, diform, gigant, modest, repetiția lui adânc în prima strofă. Mai apoi ai forme pleonastice, ochii se zgâiesc. Atentie la limba romana. Fii atentă. Tu scrii progresiv, la ce aduce versul. Poezie in trepte, poezie la noroc. Aici gresesti. Trebuie sa vezi poezia inainte de a o scrie. Ea are o forma, o idee, trebuie doar sa umbli la transpunerea imaginii si ideii in cuvinte potrivite, poetice, expresive, cat mai apropiate de realitate, dar cu iz evanescent. O sa mai analizez. | |
| = Re:Laurențiu, Ionuț | adriana barceanu [29.Jan.09 15:36] |
Vă mulțumesc Laurențiu, mai savurăm și noi evidențele Ionuț, Mă voi gândi la ce ai scris.. prin unele locuri sunt urme de adevăr | |
| = Ce talent! | ion spanu [13.Feb.09 23:29] |
| Un vocabular poetic de excepție! Și o știință a construcției poemului care trădează bune exerciții. Bravo, Adriana! Tu ești una dintre marile surprize poetice ale acestui site. Ar fi totuși ceva: dacă ai strecura peste tot cîte o idee (așa cum faci pe finalurile poeziilor) ar fi și mai bine. Cu drag, Ion | |