Comentariile membrilor:

=  Cezara	Liviu-Ioan Muresan [07.Feb.09 15:58]
Imi place orasul suspendat, in care doar doua persoane mai traiesc. Si acelea traiesc sub blestemul pasarii. Imi place de asemenea ploaia aceea, necontenita, adapa o fiinta insetata mereu. LIM.
=  liviu	cezara răducu [07.Feb.09 16:54]
multumesc pentru sinceritatea comentariului tău. ps:orașul acela chiar există! rara
=  Mi-a placut!	Ada Ionescu [07.Feb.09 17:04]
A trecut ceva vreme de cand nu am mai citit un poem... Al tau, Cezara mi-a placut foarte mult! Foarte expresive metaforele, foarte potrivita constructia... De fapt, mi-a placut asa de tare, ca l-am citit deja de mai multe ori. Si am senzatia ca o sa revin. Multumesc! Ada
=  ada	cezara răducu [07.Feb.09 17:07]
mulțumesc!ești generoasă! de fapt, de curînd am fost la sibiu și oamenii de acolo mi s-au părut deosebiți! cu drag, rara
=  Raspuns pentru Rara	Ada Ionescu [07.Feb.09 19:09]
Tu ai tot meritul. Eu nu sunt decat un simplu cititor, dar mi-am permis un comentariu la un text care m-a emotionat realmente si am crezut de cuviinta ca autoarea lui ar trebui sa stie asta. Cat despre Sibiu... orasul asta se pare ca are o putere pe care noi doar o intuim... :) Voi citi si restul poeziilor tale. Ada
=  nu mi-a placutu!	dorin cozan [07.Feb.09 17:30]
pentru ca nu de asta iubeste femeia un barbat
=  uf...	cezara răducu [07.Feb.09 18:26]
dacă aș ști de ce, nu aș mai scrie, profesore! pe rara n-o iubește niciun bărbat!
=  din colțul stâng al inimii...	Maria-Gabriela Dobrescu [07.Feb.09 18:34]
Draga mea Rara, astăzi mai mult ca oricând am citit versurile tale, care mi-au amintit de un oraș suspendat pe poezie, și m-am gândit că nicio întâlnire nu e întâmplătoare. De la tine am aflat ce gust are ploaia atunci când ne amintim focuri. E o zi în care aș împleti pentru tine vise și eșarfe. Maria
=  Din orașul suspendat...	Cristina Voicu [07.Feb.09 18:40]
remarc "numai noi doi locuim aici/ne-a blestemat o pasăre/ să ne rămână umbra mai lungă decât viața". Și cum amesteci apă și foc, mi se pare mie că iubirea are nevoie de amîndouă. Să știi că ai rămas și în inima oamenilor de aici!
=  maria, la femme du pluie	cezara răducu [07.Feb.09 18:43]
ai dreptate.oamenii nu se întâlnesc întîmplător. ei se știu dinaintea ploii. și dinaintea întâmplării. în orașul meu din colțul stîng locuiesc asemenea oameni. ei împletesc focuri, eșarfe peste noapte. cu drag,rara
=  cristina	cezara răducu [07.Feb.09 18:47]
mă bucur că treci prin orașul meu!!ia loc puțin, să asculți ploaia!! ps:am să revin în sibiu, pentru oamenii de acolo și pentru poezie! mulțumesc, rara
=  În colțul stâng al inimii	George Floarea [08.Feb.09 11:31]
Cesara, „frumos ca umbra unei idei” îmi pare mie poemul tău de aici, cumva diferit de ce am citit până acum din creațiile tale. Impresionat de acest poem las și eu un fragment din ultimul meu poem, sper să nu te supere asta. doar disec o întâmplare cu o femeie cu mâini albe ca inocența ce citea în metrou o carte cu coperți negre Cu multă simpatie George Floarea
=  george	cezara răducu [08.Feb.09 11:45]
uneori cred că anumiți oameni trăiesc într-o lume paralelă cu realitatea, acolo unde femeile au mîini albe. nu șriu dacă e o ,,întîmplare a ființei,, dar m-am regăsit în imaginea ta, cu o ,,carte în mîini,,. e unul din hobby-urile, să călătoresc cu mijloacele de transport și să citesc, dar mai ales să observ oamenii. mulțumesc de vizita în orașul meu! cu drag, rara
=  viața ca rană timpului	Camelia Silea [09.Feb.09 18:11]
Mi-au atras atenția versurile uneori cred/ că a existat înainte ca mama/ să mai facă o rană timpului/născându-mă/ viața văzută ca rană timpului, un oraș suspendat în colțul inii, ca o amintire dintr-o altă existență, o stare de fapt, aduce a mit, cu gorgone, calamuși, rude ca ziua și noaptea.
=  camelia	cezara răducu [11.Feb.09 20:27]
mulțumesc. un singur vers dacă știu că rămîne în gîndul cititorului, eu sunt fericită!mitul e de fapt, ziua pe care o trăim. cu drag, rara