| = chipul tău | T. Constantin Georgescu [14.Feb.09 01:20] |
| intru în mirosul brun-gălbui ca o altfel de rezistență ca un altfel de ulei și sculptez pe dinăuntru chipul tău… | |
| = Re.T.Constantin georgescu | Ioana Geier [14.Feb.09 01:36] |
| Era nevoie de tonul tau bland... Imi place acest micropoem caci are forta de a-mi reaseaza trairile de moment... Iti multumesc. Cu simpatie, Jo | |
| = nimeni nu-mi scutură lacrima de nisipuri... | Teodor Dume [14.Feb.09 09:26] |
| ioana, deși este un poem dedicație,curat, chiar imaculat ,din unghiul meu de vedere văd un poem reușit scris din învelișul gândurilor. el deschide sensuri și tocmai de aceea mă încumet să-i dau puțină tentă filozofică. intrarea cât și desfășurarea întregului mă face să-ți dărui o stea de suflet. strofa de final este o rostuire dumnezeiească îmi place mult felicitări, ioana! cu sinceritate, teodor dume | |
| = erată | Teodor Dume [14.Feb.09 09:29] |
| a se citi:dumnezeiască scuze, graba... | |
| = Ioana Geier | Mahmoud Djamal [14.Feb.09 10:46] |
| apus de soare- drumețu-și uită umbra peste nisipuri. mulțumesc pt dedicație, la mulți ani și să fii iubită. Djamal | |
| + ne așezăm cuvintele pe linia vieții | Maria Prochipiuc [14.Feb.09 12:35] |
| Făcând excepție că este dedicație mă opresc doar la versuri: versul are prospețimea miezului de cedru, îmi place că ai pus atâta nădejde, ascult cu ambii ochi. Tot cu ochii descopăr în poem simplitatea cuvintelor ce atârnă atât de greu în conturarea imagiinii. Lumea ireală a poemului, ia forma realității, devine materie vie. Poemul se dezbracă de cuvinte, asa ca un capriciu folosind doar ideea. Ideea este de fapt centrul și sâmburele poemului: să-mi reazem linia vieții. | |
| = Superb | Liviu-Ioan Muresan [14.Feb.09 14:45] |
| Ma bucura remarca Mariei. E un poem atit de simplu in relatare, condensat si bogat in sentimente si intelesuri. Nici nu se poate spune mai mult. Si ma bucur ca e dedicat lui M.D. E persoana plina de intelegere si sensibilitate. LIM. | |
| = Ioana, codru-i frate cu românu'în varianta ta... | marius nițov [14.Feb.09 14:56] |
| Ioana, codru-i frate cu românu'în varianta ta plină de o mistică exprimare a durerii. Din durerea asta tu scoți versurile pline de mesaj, ceea ce mă face să spun că prin scris homo religiosus nu se va stinge cât timp vor exista poeții și cei ce scriu cu adevărat din suflet. Legătura dintre ochi, ambii, cu linia vieții, depășirea ignoranței, îmi dă sentimentul că nu trecem zadarnic prin lume, iată dovada! | |
| = de miguel | mihai amaradia [14.Feb.09 17:34] |
| desi fara sa stiu stori-ul la prima vedere citire mi s-a parut fortata la a doua tot asa insa acest sfarsit te cam castiga. multe salutari din tg-jiu | |
| = Multumiri | Ioana Geier [14.Feb.09 20:23] |
| Va multumesc tuturor pentru cuvintele de suflet lasate pe pagina, iar tie, Mahmoud Djamal, pentru starea benefica pe care ai produs-o asupra mea. Maria, steaua ta mi-a usurat lacrima... Cu simpatie, Jo | |
| = Ioana, revin la termenul homo religiosus din comentariul meu... | marius nițov [15.Feb.09 10:35] |
| Ioana, revin la termenul homo religiosus din comentariul meu să-l explic nițel, să nu dau impresia că bat câmpii. Înțeleg prin homo religiosus omul întreg, total, care nu s-a înstrăinat de simțirile, înțelegerea sacralității vieții, emoțiile lui și, în contextul acesta, cel care face din literatură, din creația lui un rit al salvării. | |