| = câteva note | Călin Sămărghițan [03.Mar.09 23:37] |
| Domnule Emil, aveți un ritm al scrisului de invidiat și o mare putere de-a crea mereu noi universuri cu nonșalanță. Un anume stil în construcția frazei vă este caracteristic, iar dialogul e întotdeauna condus cu măiestrie. Personaje de la care nu te-ai aștepta, vorbesc uneori de-a dreptul poetic. O proză ușor de citit și delectantă, aici am avut impresia unui univers senin, deschis oricărei posibilități. Vă citesc în continuare. | |
| = Ascult cum trec poveștile... | Maria-Gabriela Dobrescu [04.Mar.09 00:51] |
| Aceeași măiestrie de povestitor care știe să surprindă și să încânte. O poveste pe care aștept să o descopăr și pe care o voi urmări până la capăt. Cu prietenie, Maria | |
| = D-le Călin, vreau... | Emil Iliescu [04.Mar.09 12:39] |
| D-le Călin, vreau să vă mărturisesc faptul că am acumulat din februarie anul trecut, când am postat prima proză, și până acum o stare de oboseală și nu mai știam dacă voi mai găsi în mine resurse de a continua un lucru care mi-a devenit indispensabil ca aerul: scrisul. Mulțumesc Domnului că mă simt bine și încerc să mai găsesc prin sertarele sufletului câțiva eroi... Sunt îndatorat pentru aprecieri și pentru trecere! Cu prietenie, Emil Iliescu | |
| = Maria, tu... | Emil Iliescu [04.Mar.09 12:43] |
| Maria, tu care ai fost mereu aproape de eroii mei trebuie să știi că și această povestire va fi una tot romantică, o poveste de iubire în jurul căreia se vor țese câteva întâmplări din vremuri cu boieri și domnițe...Poate întâmplările pot părea unora necredibile, dar când la mijloc se află flacăra unei iubiri ea poate face totul posibil. În vremuri ca cele trăite de Radu Stroici misterul și taina se puteau întrepătrunde firesc, natural. Erau un mod de viață! Cu prietenie, Emil Iliescu | |
| = „Steaua de mare” | Zaharia Ramona [04.Mar.09 19:01] |
| Cuvintele așează alte timpuri în atenția cititorului, aproape că se simte forfota portului. Un început care deschide multe căi pentru derularea acțiunii. | |
| = Ramona, mă bucur... | Emil Iliescu [04.Mar.09 22:42] |
| Ramona, mă bucur că ai sesizat culoarea locală și amprenta altor vremi. O să întâlnim lângă Stroici locuri și personaje interesante... Cu prietenie, Emil Iliescu | |
| = ... | ioan albu [05.Mar.09 02:19] |
| pai cum adica? tatal lui ii lasase "mostenire" o mosie dar el inca traia? sa am iertare, dar asa ceva nu se poate. mai stramb din nas si la metafora "iarba grasa ca o dropie". dropia in cauza nu spune mare lucru, e ca si cum ai spune "iarba grasa ca un porc" sau "iarba grasa ca o gasca". a sugera grasimea ierbii prin referinta la orice animal, oricat de elegant ar fi el sau oricat de frumos i-ar fi numele, nu merge. in rest, mi-a placut. | |
| = D-le Albu, trecerea... | Emil Iliescu [05.Mar.09 15:30] |
| D-le Albu, trecerea d-voastră îmi dă întotdeauna fiori! Fiindcă știu că sunteți un critic sever, dar obiectiv! Referitor la moștenire...Poate exprimarea mea nu a fost una fericită, dar să ne amintim parabola fiului risipitor când acesta își cere partea sa de moștenire și pleacă în lume, risipind-o. Cam la o astfel de moștenire m-am referit eu, doar că poate nu am folosit un termen adecvat. Iarba grasă ca o dropie...Am avut în fața ochilor imaginea dropiei ce stă ascunsă și culcată la pământ iar vânturile Bărăganului îi înfoaie penajul bogat, fluturându-l ca și perdelele de iarbă bogată. (Oricum, nici porcul și nici gâsca nu trăiesc în stepă sau prin Bărăganul vălurit de adieri, așa că n-aș fi folosit o astfel de reprezentare). Dacă restul v-a plăcut nu pot decât să mă bucur că am scăpat ieftin de data asta! Cu prietenie, Emil Iliescu | |