| = despre femei si eidoli | noemi kronstadt [09.Mar.09 15:48] |
| buna scriitura...analitica, lucida, consistenta si sigura de sine. chiar daca paul ar fi un personaj integral inventat, profilul sau are acuratete profesionista si aerul acela tipic barbatesc.....mmmm...cum sa spun, miros de tabac, piele si ienupar. profilul este al personajului, aerul este al stilului. imi place sa cred ca autorul stie ca dincolo de cimitirul lucrurilor cuminti, blande, tematoare de trafic intens, se afla celalalt, cel crancen. | |
| = M-ai "citit"! | Razvan Dragoi [10.Mar.09 09:53] |
| Noemi, în primul rând, mulțumesc pentru comentariu! În al doilea rând, ai văzut mult în spatele personajului meu. L-am lăsat pe Paul să vorbească pentru cei care pot să asculte tăcerile unui personaj. Tu ai putut și îți mulțumesc, încă o dată, pentru asta! | |
| = era o vorba | Roxana Sonea [27.May.09 02:08] |
| cum ca.. barbatii de casatoresc crezand ca ea nu se va schimba niciodata iar femeile se casatoresc in ideea ca o sa-l schimbe. :) Pe undeva, aici bate filosofia de mai sus. Intr-adevar foarte lucid expusa, analitica, curgatoare. Si e de laudat ca la dimensiunea textului (marisor fiind) nu te poticnesti in el. Iubirile imposibile nu pun lesa, forever and ever can never happen, si de fapt iubitorii ii rad in fata timpului cu sufletul ferfenita de atatea imposibilitati. Am un prieten, care face o greseala asemanatoare insa cu acelasi rezultat. Alearga dupa Marylin Monroe.. nerealizand ca el insusi nu e o Marylin Monroe ci e o Norma Jean care vrea sa para Marylin. Un fel de reverse Marylin syndrome. Rezultatul e cam tot acolo. Undeva intre imaturitate si prea banalul (?) unui cumsecade. Bun text, ma bucur sa te regasesc. :) | |
| = Tema vetustă a iubirilor imposibile | Razvan Dragoi [27.May.09 08:55] |
| Da, se așterne praful peste iubiri, timpul își scoate colții și îi înfige în mințile masculilor, în celulita femeilor, aruncă cu griji peste firea omenească, urlă trivialități cu talent de ventriloc, face morală și are o supapă de filtrare a sensurilor. Ce rămâne sunt frustrări, nostalgii, deviații religioase și pilule. Dar ăsta e doar un mod de a privi lucrurile. Celălalt este să iei realitatea de mână, să-i zâmbești, să o privești în față și ceea ce urmează nu mai contează dacă va fi reținut ca: "I'll love you forever!" sau "Good bye, Norma Jean!" | |
| = Evocări pline de culoare... | Iolanda Bob [02.Jun.09 15:43] |
| Încântătoare proză. Începe să aibă sens și de ce femeile iubesc ticăloșii :) | |
| = + | Iolanda Bob [02.Jun.09 15:45] |
| Uitasem să spun că titlul m-a atras, e irezistibil... și filmul a fost excelent... | |