| = Calin Samarghitan... | ioana matei [13.Mar.09 00:21] |
| "Când vorbești despre un univers poetic trebuie să lași lucrurile tale deoparte și să pătrunzi în tainicele camere ale creației unui autor, gata să faci cunoștință cu un tărâm care ”funcționează” după alte reguli decât cele cu care erai obișnuit până atunci." ma opresc doar la aceasta prima fraza a "discursului tau poetic"...ce-mi da fiori!...pentru ca aici universul poetic pare sa stea sub semnul foarte dureros al unor reguli...stau si ma-ntreb...reguli ale cui?...si ce presupune existenta acestor reguli...si cum deformeaza/limiteaza ele universurile...poetice...ale celor doi din ochii tai (poetice de data asta!)...este vorba despre alte deformari decat cele cu care erai obisnuit pana atunci?...sunt intrebari ce ma framanta...dar, desigur, este o greseala de perceptie...asupra unor reguli...si, desigur, ca aproape intotdeauna, cititorul greseste intelegeri...daca nu e suficient...de receptiv... | |
| = "Reguli" | Călin Sămărghițan [13.Mar.09 00:37] |
| Reguli ale autorului. Legi personale, conexii particulare pe care trebuie să le dibuiești, căci îți sunt străine și poate chiar inaccesibile. Și da, dureroase uneori. Orice receptare personală a unei lucrări de artă ce nu îți aparține, e o deformare după o formă proprie de percepție, după un tipar propriu. Nu știu precis ce înseamnă că "îți dă fiori". Probabil te sperie. Da, ca să nu sperie așa de tare, am zis acolo "o modalitate". Poate contează, poate că nu. E un risc. Mi l-am asumat. | |
| = atenuari... | ioana matei [13.Mar.09 08:38] |
| multumesc mult precizarilor...doar banuiam eu ca de vina e suficienta...cititorului..."Orice receptare personală a unei lucrări de artă ce nu îți aparține, e o deformare după o formă proprie de percepție, după un tipar propriu."...si iata cum intalnirea devine posibila...pe trepte...pe treptele cui?...marturisesc sincer...habar n-am... | |
| = Silvia- responsabil cu optimismul | Maria-Gabriela Dobrescu [13.Mar.09 10:58] |
| Pe Silvia am descoperit-o întâmplător, dar m-a cucerit imediat cu optimismul ei, trăsătură ce mie, sincer, îmi cam lipsește. Poezia ei degajă un magnetism, care pe mine m-a prins atât de mult, încât aștept cu nerăbdare să afișeze un nou text. Cred că aceasta se datorează unei empatii, pe care nu încerc să o explic. O iau ca atare și mă bucur că există astfel de oameni. Și Călin are dreptatea lui. E greu să înțelegi o poezie, dacă nu ai cheia potrivită și atunci nu faci decât să interpretezi deformat, după un tipar propriu, care uneori poate stârni zâmbetul celui care a scris. Mie mi-au plăcut interpretările acestea. Și încă ceva... nu poți fi pe placul tuturor și nici nu trebuie. Maria | |
| = Călin Sămărghițan, | Silvia Bitere [13.Mar.09 13:52] |
| cu plecăciuni mă simt onorată să primesc în dar "premiul tău". Asta dovedește că printre noi există oameni care știu ce înseamnă să te ții de cuvânt. O descriere a universului meu poetic, dacă vrei, așa de frumoasă cum ai transpus-o tu în vorbe alese și talent, numai cuvântul o putea face prin forța și harul lăsat de Dumnezeu fiecărui om în parte. Noi suntem diferiți dar unici pe pământ. De aceea consider un act de curaj ceea ce ai făcut tu azi pentru mine și nu e lucru puțin. Adevărata noastră identitate ne este sufletul iar eu am ales să-l prind în poezie pentru a mă bucura de mine în special, iar apoi să vi-l dau și vouă atât cât fiecare poate duce și-l poate înțelege. Consider că orice om își are meritul său atâta timp cât cunoaște limita propriei sale rațiuni. Am să las pe pagina aceasta versurile care mă descriu perfect și cu asta mă înclin încă o dată în fața ta, nu ca la un rege, nu ca la un împărat, ci ca la un om care a trecut prin gândul meu așa simplu, așa omenește. Tu ești Călin? Da, împărate! "Nu mi-am făcut vreodată din rugi șirag de perle Ca să-mi ascund noianul păcatelor cu ele. Nu știu dacă există o Milă sau Dreptate, Dar totuși nu mi-e teamă: curat am fost în toate." (Omar Khayyam) Silvia BITERE | |
| = de pe trepte | Călin Sămărghițan [14.Mar.09 09:12] |
| Ioana, Maria, Silvia, nu știu de unde acest optimism permanent, dar iată că există și astfel de oameni și o astfel de poezie. | |