| = Marlena, ceva din misterul muzicii sălășluiește aici... | marius nițov [15.Apr.09 21:09] |
| Marlena, ceva din misterul muzicii sălășluiește aici:" se arcuiește vocea se dezgolește conturul îi e de necuprins sunetul și al său palid bemol se îndepărtează diminuendo ", e un mod încântător de a transpune în cuvânt taina sunetului, și invers... | |
| = muzica insonora | marlena braester [15.Apr.09 22:09] |
| da, marius, e muzica necunoscuta din cuvintele unui poem: ceea ce constituie un poem, poate muzica insonora? | |
| = părere subiectivă și demolabilă :) | Mihai Constantin [16.Jun.09 09:36] |
| "un sunet se înclină sub greutatea tăcerii" - asta e o construcție oximoronică foarte apropiată de clișeu. deci tinde ușor ușor spre kitsch apoi "conturul îi e de necuprins" e o exprimare plată. într-un poem de 9 versuri, ar trebui ca fiecare vers să fie bine cântărit și să-și aibă locul său atent gestionat în economia textului. de aceea un vers precum cel citat, pe lângă faptul că e în plus, nu are nici expresivitatea necesară pentru a susține intensitatea unui poem scurt. chiar dacă nu alterațiile unui sunet luate ca atare creează tonalitatea și sentimentul / emoția unei piese muzicale, ci structura și relațiile dintre diferite sunete (alterate sau nu), ideea de sunet bemol e faină, induce într-adevăr un aer palid și sentimentul unei rețineri / neputințe. deși eu, unul, n-aș folosi-o niciodată pentru că mi se pare excesiv de lirică. deci cu bătaie spre kitsch, oricum. dar, repet, mi se pare ok chiar și așa. diminuendo sună ciudat și stângaci. eu sunt obișnuit cu terminologia italiană pe partiturile muzicale. deci nu văd ce e cu diminuendo ăsta. e un furculision care încheie penibil un text oricum șchiop rău de tot. + îmi pare rău, sper să nu te superi pe mine și să mă împroști cu răutăți; am încercat doar să fiu sincer și să fac un comentariu pe text, fără jeg și atacuri la persoană. | |