| = Pana la urma, nu toti suntem la fel? | Pandele Maricica [27.May.09 20:10] |
| Un text minunat, plin de sensibilitate. Cred totusi ca de la paduchiosul acela de la magazin pe care l-ati descris ar avea multe de invatat agentii de vanzari insistenti, de exemplu. "Până la urmă, nu toți suntem la fel? Mie la ce-mi foloseau banii, dacă tânjeam după o mângâiere, după o vorbă bună, după o privire din care să-nțeleg că sunt iubit?" - o constatare atat de buna. | |
| = lecția mea de viață de la copiii „cu probleme” | Florentina-Loredana Dănilă [27.May.09 23:18] |
| Mari, îți mulțumesc. Îmi era dor de prezența ta. De la păduchiosul acela, mulți dintre noi am avea de învățat. Câți suntem dispuși să ne punem în slujba celorlalți, fără a aștepta nimic în schimb, ba încă să mai zicem și săru`mâna? Și știi, personajul acesta chiar există. Dacă mergi la cofetăria „Elsa”, din Slobozia, îți va deschide și ție ușa. Așa cum există și copiii care bat covoarele până le spui să se oprească. Eu am primit destule lecții de viață de la copii. Unii, cum sunt cei despre care vorbesc aici, mi-au spălat o dată mașina, apoi mi-au cerut o cârpă să mi-o șteargă. Cum n-aveam decât una, și aceea cam murdară, le-am întins-o. Au refuzat-o spunându-mi că ei nu-și bat joc de meserie, că mai rău se va murdări mașina de la ea. Au dispărut în cămin și au venit cu niște bucăți e cearșaf:)) | |
| = Ahaa... | Cristina Andrei [12.Jun.09 12:24] |
| Ãsta era secretul! Personajul-copil chiar există, este o persoană în carne și oase. Încep să bănuiesc că toate personajele din scrisori își au echivalentul în viață. Tocmai voiam să sesizez că îți construiești foarte bine personajele, fiecare aparține unui tip distinct. Mă interesează foarte tare Rozica, o urmăresc cu interes, cred că și pe ea ai "cules-o" din viață. M-ai prins, te citesc în continuare, încerc să mai las și semne, dacă timpul îmi permite Numai bine, | |
| = Oops! | Cristina Andrei [12.Jun.09 12:28] |
| Revin cu o observație: Paragraful 2: "neștiind dacă MIE mi se adresează", nu "la mine". Dativul popular, cu prepoziție, nu are ce căuta aici. Nu "cadrează" cu personajul. | |
| = Cristina | Florentina-Loredana Dănilă [12.Jun.09 17:56] |
| Mă bucur că ai continuat să citești scrisorile. Personajele mele nu sunt toate luate ca atare din viață. Uneori amestec mai multe persoane reale pentru a obține un personaj (vezi, meseria de chimist mă ajută la asta:). Alteori le inventez în întregime, alteori...da, le iau de-a gata. Important este ceea ce reușim să transmitem prin intermediul acestora. Îți mulțumesc pentru observația referitoare la dativul popular, ai dreptate. Ce mult contează pentru un inginer ochiul unui filolog pe text! Aștept în continuare părerile tale critice. | |