| = Teodor, n-am trecut cam de multișor pe la tine să las un com. | marius nițov [28.May.09 18:31] |
| Teodor, n-am trecut cam de multișor pe la tine să las un com., găsesc aici exprimarea unei stări de închidere în sine, aproape o detenție privind spre un exterior tot mai opac. Desigur, trăim asemenea sentimente, important e să "bei din tine ca să poți pretinde că trăiești", sau să fii suculent, să-ți cureți izvorul din care chiar să treci cu rod peste zidurile din final " zidurile cresc încet și târziu pe locul unde cândva era un drum o margine albă și nicio zvâcnire de om de parcă n-ar mai fi nimic dincolo nici măcar o zi în care să te ascunzi..." | |
| = rabdarea cuvintelor si atingerea | Maria Del [28.May.09 18:56] |
| Teodor, si eu te citesc intotdeauna cu interes. Poemele tale au intotdeauna transparenta, o "tragere" inspre esente. Poemul tau de acum m-a intristat putin...dar la sfarsit m-am inseninat si mi-am zis: De foarte multe ori noi investim in cuvinte cate ceva ce nu ne si nu le apartine, o "vanzare de sine", de aceea exista aparenta ca ele ne-ar trada, ca nu ar mai transmite nimic, desi de fapt noi le tradam pe ele. Dar cuvintele au o frumusete si o rabdare - si o iubire - dincolo de putinta noastra de a le manui si de a le iubi, pentru ca ele nu sunt simple sunete, ci sunt atingerea unei maini. Care nu vine cand te astepti, ci chiar atunci cand ti-ai pierdut orice obisnuita-nerabdatoare speranta. | |
| = univers de ...vers | Plopeanu Petrache [28.May.09 19:38] |
| Injectarea cu liniște - sau nevoia de liniște -, apariția religiei, sunet de clopot, trecerea inexorabilă a timpului: iată universul de gânduri și vers al lui Teodor expus într-o compoziție specifică lui. Prefer să scriu la persoana a III-a pentru că pot fi mai obiectiv! Cu multă prietenie PP | |
| = re* marius nițov... | Teodor Dume [28.May.09 20:01] |
| marius, mulțumesc pentru semn și modul tău de interpretare. da, zidurile cresc încet și-i târziu... te mai altept același, teodor dume, | |
| = "și de atunci rabd..." | Maria-Gabriela Dobrescu [28.May.09 20:30] |
| "bei din tine ca să poți pretinde că trăiești te subțiezi tot mai mult și nu-ți place nici să respiri înghiți aerul din golul prin care te pregătești să treci..." și toate astea pentru ce? "oricum astăzi nu se mai întâmplă nimic" Ca de obicei, aici, pe pagina ta, se scrie poezie. Cu prietenie, Maria | |
| = re*plopeanu petrache, maria del, maria-gabriela dobrescu... | Teodor Dume [28.May.09 21:14] |
| domnule plopeanu, ca de obicei, obiectiv mulțumesc mult maria del, o trecere atentă, pe vârfuri. mulțumesc maria-gabriela, mulțumesc mult pentru trecere și aprecieri. nu știu cât de mult am reușit să conturez o poezie care să placă tuturor. mulțumesc, prieteni vă aștept cu același drag! multă stimă, teodor dume, | |
| = Pojghita de gand apasator | razvan rachieriu [29.May.09 14:02] |
| “Te injectezi cu liniște” când realitatea te acaparează cu ateismul trăirii și când religia paralizează în biserici. Înlăuntru se cască golul prin care cazi și “te subțiezi tot mai mult” până devii o pojghiță de gând apăsător lipită pe cuvânt. | |
| = re* răzvan rachieriu... | Teodor Dume [29.May.09 14:09] |
| domnule răzvan, mult respect și mulțumiri pentru constanta citirii puneți degetul tocmai acolo unde trebuie mulțumesc mult respect și stimă același, teodor dume, | |