| + adidas torsion | dan mihuț [18.Jun.06 02:27] |
| exercițiul pantofului torsion (sau distorsion) grăbește un real perceput printr-un interesant afect al unui alergător scurt de cursă lungă. și mai e și intrat într-o buclă temporală care-l silește la un restart perpetuu. cred că diversiunea registrelor lirice (funcție shortcut) e una reușită. un text inteligent și mușcător din sine. n-aș mai zice flagelare, dar nici prea departe nu e. | |
| = despre disperarile maimutelor | ioana barac grigore [18.Jun.06 08:16] |
| uite! maimuta nu lasa din mana o creanga pana nu apuca o alta, cu mana cealalta. mare admiratie am eu pentru maimute, cum stiu ele sa-si gestioneze deplasarile in cat mai multa siguranta. stadiul estetic se sfarseste mereu in esec si, pana la urma, cat de bine poate arata o maimuta in oglinda, scarmandu-se in nas... | |
| = părere | Liviu Nanu [18.Jun.06 08:44] |
| Autoarea dovedește (pentru a cîta oară?) că habar nu are despre ce vorbește. Voi demonstra prin urmare în cîteva cuvinte (argumentate, desigur) că bate cu grație cîmpii, sau terenurile de alergare, anyway...fără să știe de ce o face, adică în ce scop. Aici bănuiesc un scop literar, estetico-pohetic, prin urmare autoarea are prezumția de nevinovăție informațională, de care va profita, desigur, așa cum o cunosc eu. Pe scurt, că începui să mă lungesc, crosul nu se aleargă pe culoare, că nu se practică pe stadion. Și dacă tot are posibilitatea să opteze, eu i-aș sugera să nu aleagă un culoar de mijloc (3-4-5), acolo se pun piedici, se calcă pe picere și se dau coate, iar ea (autoarea adică), cred că e o ființă firavă (așa cum îi șade bine unei poetese) și visătoare, n-ar face față stresului și slicitărilor fizice. Acu' pentru că tot vorbirăm despre culoare, eu mi-aduc aminte că la cursurile de înot, preferam culoarele 1 sau 8, adică cele din exterior, îmi oferea avantajul că puteam să mă țin de marginea bazinului, că nu prea știam cu înotul. prin extrapolare, și în cazul de față, prin deducție logică, putem spune că tot la bordură e mai bine sau la exterior. q.e.d. Despre poezie nu pot să spun decît că mi-a plăcut, formula prozodică aleasă mă determină să spun că autoarea mai și gîndește atunci cînd scrie (cu excepția celor arătate mai sus de subsemnatul). Am apreciat primele 5 și penultima strofă. | |
| = cros country pentru pacea sufletului | ioana barac grigore [18.Jun.06 09:04] |
| tare ce ma bucura ca esti aici, liviu...! am uitat complet ca as putea avea de-a face cu profesionisti la poema asta :) pai, daca tot zici pe bune, specifica si faptul ca nici alergatul pe apa sau alunecatul pe tobogan nu sunt inca probe sportive la care poti lua o medalie olimpica. oricum, dupa filosofiile astora, cum o alegi tot prost o nimeresti... :) multumesc mult, liviu | |
| = yeti (SUPRAoMUL) cool | Ionut Mustata [18.Jun.06 11:09] |
| in primul rand observ transpiratie multa aici, mai multa decat inspiratie, si mi se pare normal, poemul aims very High. Privind cauzalitatea iti vine sa razi> oare dARWIN ar mai fi gandit daca n-ar fi existat Religiile? ( :)) )propun reintorcerea la stadiul de molusca, (cum bine a zis un poet agonialocalnic) pentru ca acest poem nu propune solutii cetitorului, care ar fi tentat din motive mioritice, paradoxal la intentia si existenta lui, sa se simta un Iov "caugth in time". Acum telegrafic mici decriptari: -se alege culoarul, startul si starterul, nu existenta crosului-, -strofele 2 si 3 pur lirice =no comment=, (a treia exceptionala )-, -episodul 2, tensiune provocata de firescul crosului, de dreptatea ce nu o sa existe niciodata atat timp cat nu ai drepturi de autor asupra lui si asupra metodologiei de urmat: "imi scutur muschii, respir regulat". de aici si prevestirea esecului prin alunecare inapoi(strofa 2 , episodul 2 , ultimele 5 versuri pur lirice) =de remarcat antiteza intre alegere si incapacitarea de a urma calea = -, - punctul critic(zic io) al poemului (episodul2, strofa 3) prin folosirea sentimentelor in gasirea unei explicatii. observ si mi se pare tare ciudat acest paradox: sentimente&ratiune vs. yeti_kool. o solutie neagreata "el ne iubeste pe toti"(neagreata pt ca in loc de "ne" si "toti" trebuia sa fie "ma" si "mine")-, - episodul 3 descopera neputinta si ciclicitatea incercari. repet, nu ofera solutii fapt explicabil insa prin ceea ce am remarcat in finalul "disperarii". daca am reusit sa iti transmit o impresie interesanta atunci ma bucur, daca am vorbit pe langa subiect, atunci am vorbit pe langa subiect. | |
| = ioana a lui grigore catre grigore a lui ionut si subiectivitatea | ioana barac grigore [18.Jun.06 14:19] |
| ionut, te-ai dus foarte aproape, pot spune ca te-ai sters efectiv de text, cu destule ghionturi in reginunile moi. intru totul de acord cu tine in acordul tau cu mine. in +, specific ca niciuna dintre strofe nu este pur lirica. cele indicate de tine nu sunt, poate atat de seci, dar da, "folosirea sentimentelor" este bine zis. nu, nu este un text care ofera solutii. ofera o solutie. esti destept si atent. multumesc. | |
| = nota 4 cu minus | Ionut Caragea [09.Mar.07 16:55] |
| poezia asta pe langa faptul ca autoarea face exces de zel juxtapunand intr-o logica bombastica cuvinte, mai are pretentia sa scrie si liric descoperind cat de bine suna terminatiile turma, urma, regulat blocat si alte ineptii. Aceast text este o gluma proasta, o pierdere de timp, si nici daca toate clonele vor spune cat de mirobolant e textul si nici daca gasca celebra gasca va sari in aparare si va instela textul cu 3 stele, asa cum face Mihut exces de zel de obicei, nimic nu poate ridica acest text la rangul de poezie buna. Ioana Barac ar trebui dupa parerea mea sa se apuce de alte ocupatii domestice, intrucat nu are nici o tangenta cu literatura. Este dreptul meu la o parere sincera si o spun ca de obicei. | |
| = Alearga! ...../( un sut in fund un pas inainte)-again! Sart! | Erika Eugenia Keller [18.Jun.06 14:37] |
| Autoarea dovedește (pentru a cîta oară?) că este stăpână pe cuvinte si "fara nicio gluma " mai mult cele cu "un +" se dezbracă de forme (si de rime)si “ strânge eternitatea intr-o clipa” caci ce ar fi viata fara greseli ?ce ar fi o fierbinteala fara un dus rece? | |
| = rezolvari contra cronometru | ioana barac grigore [18.Jun.06 18:13] |
| iata ca am reglat si problema pistei, Liviu. Erika, dupa o ploaie rece, marunta si lunga, cand simti ca ti-a intrat frigul pana in maduva oaselor, nu e deloc rusinos sa aprinzi focul in soba si sa stai macar cu palmele la fierbinteala lui, asa e. multumesc. | |
| = bisericuța, ca să zic așa | florin bratu [18.Jun.06 18:24] |
| de obicei cred că e dezirabil ca un text să cucerească cumva încă de la primul vers (și ar fi multe metode să facă asta, apelând la curiozitate, la o frică pe care se preface că o va rezolva ș.a.). ori primul vers aici vine nu tocmai în completarea ideii de mai sus. pe mine m-a păcălit la prima citire omonimia dintre culoare (verde. galben) și culoare de alergare, ceea ce cred că e de evitat dacă e posibil, deși e posibil ca doar oboseala mea să nu facă imediat corelația între titlu și versul amintit. apoi, dacă ar mai fi lucruri de reproșat din punctual meu de vedere, ele sunt mai degrabă de natură conceptuală, căci nu cred că se pune la tine problema de a da prea multe rateuri, deși nu pot să mă declare fan al unor construcții ușor prețioase, chiar artificiale dacă aș fi un pic mai rău, de tipul “un tobogan de timp fără creanțe” sau “o pauză de alternativa eternă”. și topica destul de atipică din versul “CÂT DE ABSURDÃ EA POATE FI” poate fi îmbunătățită cred eu. nici maimuța în saltul către etic nu mă extaziază, dar e o idea redată prea simpatic ca să mă leg de ea, deși discuțiile sunt destul de ample aici (mai ales ca idee) și cică nici antropologii nu sunt încă de acord.:D Reproșurile ce ți se pot însă adduce țin de faptul că nu prea mai cred că se mai poate susține astăzi un discurs poetic de tip parabolă, așa cum încerci să faci tu aici. adică dacă el există, trebuie construit mult mai atent și cu elemente care să îl facă îngurgitabil. desigur, multe idei și construcții care plac, în spatele cărora ghicești un autor matur, sigur pe el și pe ceea ce vrea, multe construcții în care ironia fină e la ea acasă, ca și o anumită adâncime neforțată a idei. ca orice parabolă, ea se pretează interpretării, dar nu cred că asta interesează prea tare. am asistat de atâtea ori la false interpretării încât nu prea mai cred în chestia asta, nici măcar atunci când am o siguranță a interpretării – așa cum se întâmplă aici. așa că mă mărginesc să observ ultimele versuri “o iau de la capăt / START / alerg / am greșit iar” cu genul acela de idee destul de riscantă, bazat pe o construcție gen “viața ca o scenă” și alte chestii de genul ăsta, care nu se susțin în contextual ăsta, unde conotațiile mai au în plus și tendințe etice. în rest ce să zic. admir la tine o anumite fluidizare a unui discurs care reușește să schimbe registre variate cu o dexteritate de invidiat. La fel cum admir mușcătura destul de exactă, uneori sarcasmul și cinismul de care dai dovadă poate mai puțin în acest text cât în altele. desigur, e un text bun, dar nu cred că îți doreai expuse părțile sale bune, pe care probabil le intuiești. tocmai de asta am încercat să caut nodurile în papură, că astea te-ar putea ajuta mai mult. altminteri, text care își merită steluța, steluță pe care eu nu o să o dau aici și din cauza fricii că mi-o vei da la câteva minute înapoi dacă postez :D și ne ies vorbe după aceea. numai bine în rest și să ne auzim mai bine la următorul text ;). | |
| = florin | ioana barac grigore [18.Jun.06 20:05] |
| am fortat cateva sintagme, recunosc, si cred ca am gresit ca nu le-am pus intre ghilimele, cumva, sau ca nu mi-am insemnat mai bine intentia. voi reveni asupra lor si te voi anunta pentru ca ma intereseaza daca ti se pare mai bine, sau altfel. stele nu dau fara sa cred ca instelatul merita si nu am plan la ele neam. pot da mai multe o data, sau sa nu dau cu zilele sau mai mult. atata timp cat sunt fair chiar nu ma intereseaza ce alte si alte vorbe mai ies. cum spuneam, ma bucur ca te-ai alaturat enoriasilor transparenti, cu tot cu riscul digestiei lor barbare. multumesc | |