| = doar un semn | Bogdan Gagu [23.Jun.06 12:14] |
| frumos, foarte frumos. felicitari inca o data adrian | |
| = Sonete 2 | Felicia Flor Baltag [23.Jun.06 20:21] |
| Din pacate, uneori, drumurile se opresc inainte de a fi parcurse, dar important e faptul ca inima nu uita sa bata, sa simta, astfel versurile luand locul pasilor. Foarte frumos ceea ce ai facut tu, Maria. Felicitari pentru cel de-al doilea volum de sonete domnule Adrian si sunt sigura ca i-ati simtit aproape de inima dumneavoastra pe cei dragi, care, din diferite motive, nu au avut posibilitatea sa ajunga la lansare. | |
| = Nu-mi tulbura sfiala din artere - arc peste munti | Maria Prochipiuc [23.Jun.06 20:34] |
| Felicia și Bogdan – doi dragi ai sufletului meu, drumurile uneori sunt întrerupte ca să ne demonstrăm nou un anumit lucru, a fost o zi, nu spun cum…Pașii uneori ni se opresc, vrem să atingem clipa… vocea lui Adrian recitând unul dintre sonetele lui…a trecut vremea parcă e un răsărit de sânziene și eu alerg în urma umbrei dorind să ating inima… | |
| = Maria... | Elena Toma [23.Jun.06 20:55] |
| nu stiu de ce, citindu-te ..ma regasesc printre cuvintele tale. parca despre mine ai scris, parca mi-ai adresat gandurile de bine, dor de echilibru. tu mangai suflete! e liniste si vara amurg pe aleea ta, mai trec | |
| = Apoape doar cu gândul | Maria Prochipiuc [23.Jun.06 23:08] |
| Pentru Adrian Munteanu azi a fost un moment deosibit, a mai urcat o treapta a literaturii, că tu te-ai regăsit în acest text e posibil , fiindca pe undeva există o undă de regret și mai ales tristețe că nu am reușit să ajung acolo, că nu am putut împărtăși împreună bucuria acestui moment. Sper Dragă Adrian că tu mă vei înețelege, de asta am scris aici, poate era cuvântul meu pe care ți l-am șoptit acolo în sală și nu recunoșteai vocea... | |
| = dincolo de semnul real | Adrian Munteanu [24.Jun.06 09:47] |
| N-am fost singur pe acolo, în mansarda de care ți-ai adus aminte. Nu vreau să spun vorbe mari, dar erau glasurile interioare care totdeauna au știut să așeze un balsam pe o trăire niciodată liniară și comodă. Ai fost acolo, într-o atmosferă ca aceea de acum un an. Ceva mai săracă din cauza lipsei unor suflete lipite de suflet, dar ne bântuie atâtea spaime și nevoi în jur, că nu mai putem fi acolo unde ne este vrerea, ci unde ne duce rugina clipelor. Mulțumesc, Maria, pentru acest nou gest de înțelegere, delicatețe și prietenie. E un text chiar frums și sensibil care pleacă de la un dat concret și trece în inefabilul poeziei din jur. Mulțumesc și celor care nu ne-au uitat. Cu tot dragul | |
| = prietenilor mei de suflet, cu plecaciune | Dana Stefan [24.Jun.06 10:47] |
| e harul cu care unii oameni stiu cultiva un sentiment al pretuirii. e prietenie. e delicatetea si discretia si bunul simt cu care ne-ai obisnuit, maria, pentru ca ai reusit sa inveti pe unii dintre noi cum sa legam un nod. sa gradinarim apoi, prietenie. sunt cu sufletul alaturi de tine, maria, si asa voi fi mereu, am fost sufleteste alaturi de adrian ieri, am trei exemplare din cartea portocalie cu dedicatii pentru cei ai mei, va multumesc pentru ca sunteti. adrian, te sarut si sa gindim de-acum la culoarea poemelor cu numar 3. :) dana si dan andrei aldea, cu multumire. Linea | |