| = ... | Narcisa Turony [02.Jul.06 20:48] |
| Numai printr-o viziune hipnagogică mi-aș fi putut ,,explica” textul, detașarea de realitate, dilatarea timpului, obnubilarea conștiinței, iar mai apoi captivarea în ea însăși cumva sartrian, succesiunea năucitoare de imagini, obiecte, construcția în trepte, deși aparent fără continuitate logică, evadarea, firească acum fiind starea de ,,martor”, detașarea, relevarea trăirii spirituale individuale printr-o simbolistică onirică. Cumva finalul parcă se sustrage acestei viziuni, părerea mea e că vine prea brusc, prin trecerea la o luciditate șfichiuitoare, mai ales acea ,,penibilă dorință" o găsesc inadecvată, tocmai din considerentul de care vorbeam. Însă poate nu am prins eu firul și intenția poeziei, lucru care mai puțin contează, pentru că am găsit o bogăție a esteticii, a modalității de expresie și o poetică de netăgăduit. Și apoi, prea era o tăcere deplină…:) | |
| = ... | dan mihuț [02.Jul.06 22:04] |
| narcisa, cu siguranța ai prins firul. chiar m-ai surprins de câte ori ai comentat. cred că "retragerea" din psihedelicul ca o haină falsă, o stare indusă, se poate produce și altfel. poate e prea brusc finalul, dar cum ar putea fi ieșirea din întunecarea conștiinței? o revenire la un act esențial nu constituie decât o "normalizare". penibila dorință e doar o voce interioară a inconștienței, dar e salvatoare. mulțumesc pentru ochiul atent și pentru aprecieri. | |