= aici e rost de bătaie cu fulgerul | constantin cornelia [07.Jul.06 18:19] |
*undeva, domnu’ încasează zilnic cecuri în alb redevențele oamenilor pentru dreptul de a-i folosi numele* Păi nimeni nu poate să folosească numele altcuiva și să funcționeze. Pentru fabricarea iluziilor cu ajutorul unui nume, ce cecuri să încasezi, că oamenii nemulțumiți tot acel nume îl înjură, nu pe făptași? | |
= deziluzii | Radu Herjeu [07.Jul.06 18:34] |
Pai oamenii nemultumiti nu sunt deziluzionati... Pur si simplu dau vina pe cineva... Dupa care le trece si revin la inteles viata in numele domnului | |
= în numele adevărat îmi recunosc viața. | constantin cornelia [07.Jul.06 19:35] |
*revin la inteles viata in numele domnului* Cum oare? Numele adevărului pronunțat de el însuși, modifică viața, fiind chiar numele ascuns al ei, numele la care răspund toate mecanismele vieții din interiorul lor. Mișcările sufletului, din interiorul ideilor, tresărind: ce spusei tu? adică ce spusei eu? cât am dormit!!!!!!!!unde rămăsesem? aaaa, e greșit, mă mut trei grade mai aproape de mine însămi!!!!!!!! | |
= radu | Rodica Vasilescu [09.Oct.12 17:25] |
o sa fiu foarte sincer, textul nu m-a impresionat pana la ultimele 2 versuri care insa salveaza tot. mi-au placut foarte mult cecurile tale in alb, e o imagine frumoasa care schimba tonul poeziei si merita sa fie vazuta de cat mai multi. e ca o viziune micuta. | |
= pentru ele | Radu Herjeu [07.Jul.06 20:21] |
Claudiu - ma bucur ca ti-au placut ultimele versuri pentru ele a fost scris textul :) | |
= Într-adevăr, mare e grădina... | mariana fulger [08.Jul.06 04:52] |
Acesta e un ciclu? De mirarări în fața mirărilor, de strivire a petalelor... Pare că am fi altceva, de foarte multe ori. Poate că nici nu suntem altceva decât niște dinozauri care calcă la întâmplare pământul. Te rog să nu spui că eu știu mai bine, că e răsuflată. Mi-a plăcut și mă bucur că nici azi n-am greșit identitatea. E reconfortant. O dimineață fericită. | |
= Mariana | Radu Herjeu [08.Jul.06 08:43] |
Iti multumesc de urare, din pacate n-are sanse sa se-ntample... Cred ca suntem niste intamplari... de multe ori nefericite. Doar ca unii dintre noi au iluzii... Si ca sa se poata minti singuri vorbesc mult de tot in numele... | |
= gradina domnului | emilian valeriu pal [08.Jul.06 12:08] |
Radu De acord cu Tosa, insa e de apreciat faptul ca si in momentele in care textele sint putin diluate, voluntar sau nu, gasesti o portita de scapare. Finalul asta, cel putin pt mine, face toti banii pe care i-as incasa de pe cecurile alea in alb. "pentru ca domnu' e de negasit sub nicio piatra si in umbra niciunui copac in frica niciunui om".... Bine-ai venit printre paminteni! :)) Cu pretuire, Emil | |
= nefiind poet | Radu Herjeu [08.Jul.06 12:18] |
Emil, eu nefiind un poet, scriu cu pretext... De cele mai multe ori pretextul e o idee... Si s-ar putea ca, subconstient, sa las lucrurile mai diluate tocmai pentru ca ideea sa fie mai bine receptata... Nu stiu :) Viata-i dura printre pamanteni... Dar ce alt loc exista? | |
= Dupa marea despartire | Maria-Magdalena Jindiceanu [13.Jul.06 10:47] |
Adam si Eva izgoniti din rai, cazuti in gradina profanului, indraznesc sa foloseasca numele domnului pentru toate cele neintelese, pentru greselile proprii, pentru orice... Au ramas mici, neinsemnati si nu vor putea niciodata sa-si asume propria existenta pana la capat. Amintirea Edenului le-a ramas vie, iar Dumnezeu ii mai cauta inca pe cei norocosi, visatori si idealisti. Nu cred ca le cere nimic in schimb si nu incaseaza nimic de la nimeni, pentru ca atunci cand ii cauta, Adam si Eva se ascund dupa copaci, vinovati, mintindu-se ca El nu-i vede. Dupa marea despartire, numai idealistii mai ies din ascunzatori pentru a-L intalni. | |
= No comment | Lucian Sturzu [15.Jul.06 21:36] |
"Omul,monoton univers Crede ca-si sporeste bunurile Dar din mainile febrile Nu ies fara sfarsit decat limite Spanzurat peste-un gol De firul lui de paing Nu se teme si nu e sedus Decat de propriu-i strigat Drege destramarea inaltand morminte Si ca sa te poata gandi,Eternule Nu are decat blesteme" Giuseppe Ungaretti - La Pieta Pt.conformitate lucian | |