| + . | ioana barac grigore [24.Jul.06 12:04] |
| poezia asta a ta nu e suavă, nici tandră, nici fragilă. si asta pentru ca ceea ce ai de spus aici nu este tandru, suav sau fragil. ceva concret si suplu, naduful alterat, qed? poezia ta (mai putin primele 3 versuri) nu are gratuitatea "sublimarii sublimarii starilor sublime", are pretul intreg al concretetei metafizicii sociale. problematica si nervi de vara spre toamna. sa te tina! chiar daca te va costa... | |
| = poate si... | ioana barac grigore [24.Jul.06 12:09] |
| "...tot mai putin vizibilă..."?! "invizibila" este clar ce inseamna (nu cred ca are termeni de comparatie). | |
| = contra alergata | Nicolae Bogdan Groza [24.Jul.06 13:46] |
| iubitul meu trece straniu in mars fortat ii descopar ochii privindu-l drept in irisi. e suparat ehei barbate, crezi tu ca te voi urma nu am nici adidasi si nici chef de jogging nu mi s-a dat inca salariul pentru ultima consultatie esti frumos ca un muschi bine lucrat cand alergi, iti netezesti artistic parul blond-argintiu intre tampla dreapta si cea stanga ai un inceput de chelie si nu eviti niciodata gropile sau baltile acolo te simti tu cel mai bine devii tot mai expert in a rotunji talpa si a tasa praf dupa praf dupa praf spectatorii spun marsul tau e masculin, puternic, sigur eu urlu la tine si-ti spun sa eviti turnanta finala ca nu cumva sa iesi in decor cu viteza prea mare ehei iubite daca ai stii forta cu care iti fac galerie ai alerga la mine cat ai zice start uralele mele cad in ploaie nimeni nu stie cat de usurata sunt cand vad ca iar ai trecut cu bine linia de sosire si chiar daca esti prafuit si cu haine murdare eu tot te voi considera alergatorul meu preferat hai, da-ti tricolul jos, pune-o inapoi in masina de spalat fara mofturi evidente Ela, dupa ce te-am bombardat cu "comentariile" mele serioase, iata ca, sugubat cum sunt, nu ma pot abtine sa nu te contrez iar, asa, de amorul atletismului :))) | |
| = erata | Nicolae Bogdan Groza [24.Jul.06 13:49] |
| in loc de "da-ti tricolul jos, pune-o inapoi" a se citi "pune-l inapoi. Deh, luat cu ideatica am pierdut ritmul :)) | |
| = cuark | felix nicolau [24.Jul.06 20:51] |
| buna chestie. asta e un protest in marcia funebre, ca in a3-a de beeeeeethoven. ela, daca tot te-ai enervat, profita si scrie ceva nervos. zau ca s vrea sa te ved nervoasa in texte. pt ca in rest m-ai convins. esti rafinata si eleganta si cu mult bun-simt. acum daca ai transfera aici o zi de a ta (ca de cele ale 2miistilor m-am saturat), o zi care te-a suparat sau te-aiintors si n-aveai apa deloc. vreau sa aud si cum suna cotidianul unui om rafinat | |
| = Adevar grait-ai craiasa... | Iris Barbulescu [24.Jul.06 21:14] |
| Stilul tau nu pare a se altera niciodata. Poem dupa poem desiri o sfoara lunga a povestilor, a viselor si vietii. Descopar in tine un susur de intelepciune, nesfarsit, desi cu fiecare poem zbuciumul creste apoape insesizabil...desi cu fiecare poem te consumi, il consumi. Viata ta este viata tuturor, nevazuta, nescrisa...privesti drept in irisi o lume a efemerului ridicandu-te insa prin negura unui cotidian ce nu mai are de a face cu zilele sau orele...seara poemului, clipa poemului este cipa visarii, a adevaratei existente, desavarsita prin o intelegere de sine...imi place trecerea ta prin tine (oricat de ciudat ar fi, poemele tale au un aer introspectiv, sau poate doar mi se pare)... Trecand prin clipa tacerii...frumoasa ca un sange albastru, nealterat. Gand la gand, sper... | |
| = surpriză | Camelia Tripon [25.Jul.06 09:49] |
| versurile par în dezacord cu titlul, fiind pline de vigoare și lumină, conturând ferm crezul tău despre viață și poezie, asta da surpriză...mi-a plăcut, se pare că ești sub un semn de foc după energia din versuri... | |
| = persoana intai si acel "scriem inconstienti" | nica mădălina [25.Jul.06 11:56] |
| ehei, stimabililor, uneori ascunderea-aratarea dincolo de metafore sau printre metafore capata un plus de limpezime prin schimbarea insasi a tipului de metafora, de discurs. se pastreaza insa ploaia, ca liant cu centrul in care se sade ghemuit si despre care s-a scris tandru, suav. desi nu sesizez nuante despre care altii sa nu fi zis si comentat deja, ma alatur in ascultarea acestui strigat in diagonala sangelui nealterat. nu pot sa nu rezonez la indemnul din ultima strofa, caci pana la urma ela intoarce cititorul nu doar catre ea, ci mai ales catre sine. un mic ajutor pentru a intelege. | |
| = răspunsuri | Ela Victoria Luca [26.Jul.06 14:31] |
| Ioana, se poate spune aproape invizibil, se poate din ce în ce mai invizibil, se poate spune, mai ales aici. Și cu aceeași suavitate se poate spune și ce este dur, atunci când cineva mărșăluiește triumfal peste tine. Mulțam, mult. Bodogănel, am râs deja 3 zile, de câte ori am avut câte o secundă să deschid această pagină. Minute deja nu mai pot avea. Dar e bună și-o clipă, așa mică-micuță, ca o chestie de furnicuță. Bună zău contra, tare aș mai mărșălui odată funebru prin poezie, ca să râd la final. :) Mulțam fain. Felix, voi răspunde la "provocări", fiindcă știu că mă provoci exact în secunda când pot pune în faptă, în scris, am doar câteva rețineri în a trece prin cotidian - trece el prea dur prin mine în ultimul timp. Și - secret - eu când mă enervez nu zic nimic. Aici eram doar ternă. Nu știu zău de ce îmi spunea un amic (care sper să mai fie amic) că sunt regina culorilor, s-au cam șters sau mi-am pierdut coroana. Iris, cred că au trecut luni de când nu am semnul tău. Cotidianul este și aici, da, în această poezie, destul de mascat, destul de voalat. Cu aspra lui amprentă, cu mulea și nelumea lui. Este, ai privit bine dincolo de jocul apelor. Mulțumesc, mai aruncă uneori din cenușă. :) Camelia, ehei, este foc, este și metal, este ceva din fiecare element, este cumva altă voce. Nu știu cât va mai fi așa. Vom vedea împreună. Mulțumesc. Mădălinica, este un fel de discurs cu breșe, metaforele au o turnură spre concret, sunt mai aproape de fiecare, sunt mai în dialog cu celălalt, după ce ai purtat dialogul cu tine. Da, așa este finalul, un îndemn. Să vedem cum plouă în fiecare din noi și mai ales cu ce. Mulțam mult. Robert, da, este o coborâre în sine, spre înălțarea în Sine, este o deschidere spre ceilalți, după o centrare, o ghemuire înăuntru, în centrum; este așa cum ai rostit; mă întreb mereu cum de vezi totul atât de limpede, ca și cum aș vorbi exact din tine. :) Nu știi ce mult înseamnă să poți fi poetic în centrul măcar al unui om. Recunoștința mea pentru stilul comentariilor tale. Ela | |