| + ochii mortii doua ciresre | emilian valeriu pal [27.Jul.06 19:18] |
| Un poem care m-a zguduit putin. Atit de uzitata a devenit tema mortii in poezie, incit putine lucruri se mai spune despre ea. Cu toate astea, poemul m-a impresionat prin degajare, naturalete si simplitate. Nu ma opresc la fragmente, n-are rost sa stric un tot care se imbina aproape perfect. O mica nelamurire: ii pe depseste cineva pe cei sau pe ce le-a facut? Gropi sapate cu mina in pamint si in sine de unde vor incolti ochii mortii ca dou cirese scapate de la cules. Metafora finala face toti banii. Recomand cu drag poemul acesta, atit de natural ca si moartea. Emil | |
| = ? | Costel Stancu [27.Jul.06 19:21] |
| îl recomanzi cui,dragul meu emil? | |
| = cui ii place | emilian valeriu pal [27.Jul.06 19:28] |
| da, il evidentiez, pentru ca textul merita nu numai atentia mea. Il recomand celor ce simt la fel si celor ce le place. | |
| = aceasta este părerea mea | Costin Tănăsescu [27.Jul.06 19:40] |
| acestui text îi lipsește ceva ca să fie considerat poezie. aforismul îneacă urma de poetică ce-ar putea fi luată-n considerare. firul epic ștrangulează ideea de stare. ideea este bună, are ceva. dar forma... forma bat-o vina, kilărește totul. nu mai vorbesc despre întrebările retorice: "Dar în cer nu sunt găuri? Îi pedepsește cineva pe ce le-au făcut?", pe care le găsesc total neinspirate. | |
| = săraca de poezie, am vrut și nu se mai scrie.. | Costel Stancu [27.Jul.06 19:57] |
| Vă mulțumesc, domnule Tănăsescu, fără păreri ca ale dumneavoastră poezia ar avea și mai mult de suferit.Ce înseamnă 'firul epic ștrangulează ideea de stare'? Și de ce nu pot să fie ideile,în poezia lirică, retorice? | |
| = părere | Gabriela Docan [28.Jul.06 10:07] |
| O poezie despre gropile din pământ și golurile din suflet. Două comparații interesante: asocierea soarelui ce apune cu o roșie putredă și a ochilor morții cu două cireșe... Remarc:"nici azi n-a îngropat pe nimeni mai adînc decît s-ar fi îngropat pe sine însuși." Fiecare suflet poartă în el un cimitir cu mormintele lucrurilor și ființelor ce nu mai sunt prezente în viața noastră...noi înșine suntem groparii altor suflete, cu știință sau fără știință,îngropăm valori, încredere, speranțe, vise...ne îngropăm pe noi înșine în tranșee de gânduri făcute ziduri împotriva lumii... | |
| = un poem deosebit | petru c.cretu [28.Jul.06 23:50] |
| bine structurat, curge lin, poarta marca unei sensibilitati aparte, metafore bine intinse pe panza acestui poem, cam tot ce trebuie... o singura remarca 'Dar în cer nu sunt găuri? Îi pedepsește cineva pe ce le-au făcut?' sugerez sa pui o liniuta de dialog inainte, e o chestiune tehnica. mi a placut mult: 'Crede că metalul s-ar îndîrji prea mult împotriva celui de sub pămînt și asta l-ar supăra pe Dumnezeu.' de fapt, recitindu-l, e deosebit pe tot parcursul... bravo! bravo! petru sf | |
| = poem reusit | Mihai Robea [13.Aug.06 21:12] |
| m-a surprins alcatuirea celor doua intrebari, penultima strofa, bizar, la limita, iti da de gandit, ce sa spun - mai rar intalnesti asa ceva, si da, ultima imagine ramane, deosebita | |