= profound dom'le! | Filip [07.Jun.02 14:02] |
ce sa mai, s-a dus si cristalinul, si umoarea apoasa, pupila facandu-se carbon, irisul irizandu-se picassoian, iar tu, tu centrul absolut, gandind gandurile, vai! cazi jos, ca si cum universul ar fi liniar, hau adancit pe-o verticala. profound dom'le! | |
= urmeaza si orb 2?:) | secunda [07.Jun.02 15:38] |
versuri linistitoare, incarcate de o tragedie a umanitatii, exemplificata prin poet. "m-am impiedicat astazi grav" (vers parca de-a lui Nichita)-atrage o atentie marita asupra celor ce urmeaza si constatarea ca era doar un "fir subtire[...] de lumina" scoate in evidenta o imagine extraordinara a vulnerabilitatii omului ce si-a pierdut echilibrul simturilor... orbii aud mai bine dar lumina nu face zgomot... mi-a placut enorm de mult aceasta imagine, ideea. finalul e ca o pata aruncata pe o pictura reusita , "am cazut jos" (greseala preluata si de Filip), de parca puteai sa cazi in sus! puteai sa cazi in stanga, intr-o parte, dar cu siguranta caderea e o miscare in jos. oricum, resemnarea din final "si ma gandesc sa raman asa" aduce o moarte prematura a omului ce nu mai poate vedea nici cu mainile. ps: inseamna ceva nickul tau?!pentru mine nu e un cuvant cunoscut _____ multumesc | |
= Secunda! eu mai vreau un minut! | Filip [07.Jun.02 20:51] |
Ancuta, textul meu, dezonorant pt. mine, era o ironie, si cand am spus "vai! cazi jos" subliniam discret greseala si nu o preluam, aprobam etc. apoi exista, daca vrei, si caderi in sus, vezi crestinismul. smereste-te ca sa te inalti - asta fiind caderea in sus. | |
= intrebare... | adia [08.Jun.02 06:09] |
din cate stiu eu..parca poetilor li se permit pleonasmele...ori ba? | |