| = incantatie | emilian valeriu pal [12.Aug.06 14:45] |
| Cam asa vad eu: Prima strofa o incantatie pentru aburul aburul care se ridica pe sub usile sufletului, in absenta oamenilor. Urmeaza apoi o trecere prin altii, un fel de a incerca ceea ce simt altii. "Usile nu stiu nici inchiderea nici deschiderea ele doar urmeaza mina" Un final care te indeamna sa nu spui prea multe, doar sa urmezi aburul in care ne prefacem. Emil | |
| = mimul fiecaruia | Florina Daniela Bordieanu [12.Aug.06 16:01] |
| eu as spune ca un mim nevazut te ingana, Ela. si ca mimul acela are chipul tau, are trupul tau, are pasii tai. si ca mimul acela e o umbra. dar nu esti tu. aici esti somn. esti liniste. nevazuta. neauzita. esti ceea ce vrei sa fii. celalalt, mimul, e ceea ce nu vrei. intre voi, peretii pe care se proiecteaza secundele, actiunile, pasii. pantecul zilelor in care cresteti mimul tau si cu tine. gemenii cu personalitati diferite. pana la urma unul va sa moara. pana la urma se va lumina de ziua. pana la urma, somnul isi va cresta subtire venele si va lasa la iveala ziua. alba. si-atunci te vei gasi pe tine insati, limpede. dar singura. | |
| = Emi, Danielă | Ela Victoria Luca [12.Aug.06 17:09] |
| Emi, vezi bine ceea ce vezi, apariția și disoluția, senzația de imaterial, transparența, plutirea. Ireal sau nu. Mulțam. Danielă, interpretarea ta mi-a atins mimul. Sau el te-a atins pe frumte atunci când ai parcurs trecerile prin abur. Eu mă întreb: decât singurătatea absolută, nu mai bine o mică neclaritate? Mulțam, fată dragă. Ela | |
| = mi-a placut | Alex Radu [12.Aug.06 19:27] |
| Intr-adevar, mi-a placut, e mai buna decat cea de la atelier. Disolutia e conturata bine, totul se risipeste, de altfel, ca si omul. E bine, bravo! | |
| = alex radu | Ela Victoria Luca [12.Aug.06 19:35] |
| Mă bucur că ți-a plăcut aceasta. Poate îți vor plăcea mai multe. Cea de la "atelier" a fost o glumă. destul de serioasă, însă. Succes pe site, ești de o săptămână, eu sper să scrii cât mai bine, cât mai mult timp. Și... "regulile", pt a înțelege când e de joacă și când serios. (scuză-mă dacă te-a indus în eroare gluma cu atelierul) Ela | |
| = Te-am citit | Aurelian Vasile [13.Aug.06 21:14] |
| de fiecare dată ca pe ultima țigară. Ultima și mă las. Fum, abur, parfum – mă întorc iar și iar. Atât despre formă. Conținutul mă zguduie. De el vreau să fug si nu pot (din cauza formei). ..."ușile nu știu nici închiderea / nici deschiderea / ele doar urmează mâna / așa supuse" și așa trebuie să rămână. Sper ca aburul ce-ți pătrunde în somn s-aducă cu el lumina proaspătă a unei noi dimineți. KinR. | |
| = Aurelian | Ela Victoria Luca [15.Aug.06 10:29] |
| Acum găsesc comentariul tău, mă iartă pentru întârzierea răspunsului. Dacă ai luat rotocoalele de fub-abur-parfum și te-ai învârtit prin ele simțindu-le vibrația, ca "pentru ultima oară", e ca și cum ai dansat tangoul vieții cu esențele din celălalt. Mulțumesc pentru semn. Ela | |