| = atat ? | Lillith [09.Jun.02 16:06] |
| Noi doi, Un petic de carne, Nimic mai mult, Reminișcent în umbra durerii… Doar unul ? Atat de aproape ? Doar un petec ce totusi tanjeste sa-si apropie marginile ? Un petec ce asteapta impaturirea ? | |
| = exceptional | petrini [09.Jun.02 15:16] |
| o replica excelenta pentru beatrice,foarte reusita,pot sa aduc lauda celor doua creatii ale voastre scrise parca una in completarea celeilalte...replici in completare ar trebui sa mai faca si altii...personal sunt multumit de ceea ce ati facut | |
| + emilo | Anton [09.Jun.02 15:34] |
| Domnule, ce minunat este internetul ăsta. Sub ochii noștri se înfiripă o idilă, virtuală deocamdată, care, personal, mă înduioșează. Foarte reușită replică, emilio, felicitări. Petrini are perfectă dreptate. Mici greșeli de ortografie, te rog verifică | |
| = !!! | Filip [09.Jun.02 17:56] |
| ce s-ar mai putea zice dupa elogierea celor dinaintea mea... ma plec! | |
| = Idila | Bea3x [09.Jun.02 22:57] |
| :)). Mi-ai facut o bucurie. Va crede lumea ca se infiripa o idila intre noi, insa as vrea sa-i asigur ca este una strict..poetica! Multumesc, munteanule! | |
| = Adio, bunicule! | emilio [10.Jun.02 03:45] |
| Va multumesc tuturor pentru cuvintele frumoase, pentru vizionari, multumesc lui Beatrix pentru ocazia ce mi-a oferit-o spre a infaptui acest ritul internautic al dragostei platonice. din pacate nu ma pot bucura alaturi de voi...Bunicul meu a murit azi, dupa o coma de trei zile, precedata de lungi suferinte!Fiecare parte din mine plange si totusi lacimile nu pot curge pe obrajii acestia. Dumnezeu sa-l odihneasca! Paveaza-mi calea pe un norisor, spre a depana mii de amintiri frumoase cand voi ajunge si eu acolo sus! Vei ramane in sufletul meu,indiferent de ani, de greutati, de bucurii. Dumnezeu sa aibe grija de tine, bunicule! | |
| = emilio | Anton [10.Jun.02 04:34] |
| Sînt alături de tine în aceste momente și cunosc această stare, am trecut și eu prin ea cînd mi-a murit tatăl. În loc de condoleanțe aș vrea să-ți trimit niște versuri din V. Voiculescu: "Mi-am făurit o bătrînețe bravă, Cu părul alb ca faldul unui steag, Cu crîngul bărbei țărcuind șirag Un chip uscat de pajiște firavă. În pieptul liber, bîntuită navă De al talazurilor vălmășag, Port încă sus, și tot mai lîngă prag O inimă, răcită, dar de lavă." Dumnezeu să-l odihnească! | |