| + lumină întru Lumină | Ela Victoria Luca [25.Aug.06 12:01] |
| Niciun cuvânt nu poate lumina mai mult decât ceea ce sufletul rostește înainte de ducerea sa. Uneori, prea timpuriu, prea crud. Niciodată nu putem înțelege, în limitele cunoașterii noastre, ce face ca un destin să fie spart în două, în plină adolescență, de boli incurabile, de moarte. Nu știm noi Legea, ne supunem. Legea aceasta divină în care unii sunt chemați atât de devreme și uneori în asemenea suferință încât noi cei rămași nu putem să nu simțim durerea și uneori o senzație - omenească - de nedrept și de crud. Împăcarea vine mult mai târziu. Pentru Sorin, care lasă prin scrierea aceasta un memorial, pentru copila care s-o dus, pentru cei de pe poezie.ro care i-au privit ochii înainte de a i se închide, las semn de lumină. Ela | |
| = ! | Carina Dobre [25.Aug.06 12:20] |
| M-am întrebat adesea de ce oamenii sinceri au uneori destine tragice. Nu pot decât să mă bucur că Laura a fost înconjurată de oameni care au ținut la ea. E un fapt deosebit că a reușit să scrie un jurnal despre ce a simțit pentru a afla pe viu prin ce a trecut. Cred că ar fi util pentru oricine trece prin perioade de criză identitară. Cu siguranță, am mai aflat un autor bun aici pe site. | |
| + Pentru frumusetea scrierii si pentru modul de abordare | Maria Prochipiuc [25.Aug.06 13:33] |
Scrierea de aici, dar și altele conțin meditații asupra modului de a pune realitățile vieții sub formă de povesire-dialog. Pentru cineva familiarizat cu scierile autorului nu este greu să-l poată descifra în cele mai interesante subiecte. Azi, aici, Sorin, s-a eliberat de ceea ce îl măcina de o bucată de vreme, din momentul când a pornit la drum cu Plumbuita și când primea sugestii ce și cum, apoi a urmat inițiativa cu specatcolul InDArt-ului în mai multe locuri, unul dintre ele Craiova… dar viața uneori este atât de dură încât nu reușim să o înțelegem și… Scrierea aceasta este dedicată publicului care nu a cunoscut-o pe Liana, autorul încearcă că o facă cunoscută, este poate o experiență unică, irepetabilă în viața unui scriitor să pipăi gândurile, să te transpui dincolo de cuvinte… desigur nu întâmplător am spus de cei care știu scrierile, fiindcă aici e dramă, departe de umoristul pe care îl cunoaștem, e drama unui om. E concentrat aici totul, redus la esență, punctate doar câteva aspecte, nu a vrut să pătrundă mai departe, de ce? Poate chiar el ne va spune! Este remarcabilă credința autorului în arta scrisului, doar așa te poți elibera, cât de ușor sau cât de greu i-a fost să aștearnă aceste rânduri, doar el știe, mai ales că trebuia să se transpună în celălalt personaj. O realizare deosebită | |
| = Daniela, Carina, Maria | Sorin Teodoriu [25.Aug.06 14:11] |
| Daniela, Carina, Maria Va raspund putin mai repede decat as fi dorit si asta pentru ca un timp n-o sa am internet. Si nu-i frumos sa-ti tratezi musafirii cu tacere, nu? Daniela, se spune ca pe oamenii buni ii ia Dumnezeu mai repede. Liana a fost o fire plina de contradictii, dorea raspunsuri si era curioasa. Si mai ales repezita. De la ultima i s-a tras accidentul. Erika Keller va spune mai multe. Erika o stie fizic, a vazut-o, a vorbit face-to-face cu ea. Eu? Eu am vorbit cu ea doar prin internet si la telefon. O cunosc insa bine din jurnal. Carina, te contarzic. Nu au fost oameni multi in jurul ei. Ii poti numara pe degete: Cristi, Erika, Tedy. Trei? Da, doar trei. Maria, tu m-ai prins. Iar m-ai prins. Textul asta a durut, m-a durut si inca sunt sub influenta lui. Citind jurnalul am aflat mult mai multe lucruri despre scurta existenta a Lianei. S-au legat atunci niste punti, am priceput de ce unii au venit la inmormantare si altii nu. As fi tentat sa-l caut pe Vali Satir, sa vorbesc cu el - dar de ce m-as baga? Se mai poate da timpul inapoi? Am mai realiza ceva? Normal, sunt curios sa-i vad chipul, sa inteleg de ce atata ura pentru copilul lui, dar..., iar nu-i treaba mea. De ce-as fi patruns mai profund in viata? Nu avea rost. Sa explic zbaterea ei pentru existenta? Cum sa faci fata vietii de tanar cu patru milioane si jumatate impartite in detaliu, ca sa ajunga si pentru, si pentru? Oricum n-a durut-o saracia, a durut-o lipsa de comunicare cu parintii, lipsa unei vorbe bune. Parintii ar trebui sa stie sa spuna BRAVO! copiilor lor atunci cand ei realizeaza ceva, oricat de marunt! Pentru ei conteaza enorm. Uite exemplu... Multumesc pentru ca ati citit si ati comentat. Multumesc si pentru ca ati instelat textul. | |
| + * | Dan Cârlea [25.Aug.06 17:35] |
| Pentru ca acest text a avut forta sa ma puna fata in fata (cine mai stie a cata oara?) cu mine insumi, prin teserea eternei teme de meditatie : "ce este cu adevarat important in viată ? " pentru ca, de multe ori, uitam cat suntem de trecatori (pardonati fortarea limbajului) si ne agatam de/în lucruri fără însemnătate, iar acest text, prin modul in care a fost scris, (datorita sensibilitatii si profunzimii autorului) mi-a adus aminte de o parte din mine si pentru ca este scris bine, echilibrat, dau mica mea stea întru nemarginire...și atât | |
| = Sorin... | Elena Toma [25.Aug.06 18:26] |
| acelasi gand curat si plin de lacrimi pentru Liana. Dumnezeu sa o odihneasca in pace. in fata atator dureri, eu nu mai pot nici sa scriu! Liana, tu, de acolo de sus, imi auzi gandul. Fie-ti tarana usoara! Amin! | |
| = impresionant | florin caragiu [25.Aug.06 20:59] |
| "Câți din cei care ți se consideră prieteni te ajută când văd cum te prăbușești, cine iubește un înfrânt?" "Singura mea avere este sufletul". "Dacă ar fi să aleg între un viitor nesigur și câteva zile de liniște, știi ce-aș alege? Zilele de liniște! Liniștea!" "Cum vezi tu o relație bună? - Simplu. Atunci când poți privi prin cel de lângă tine, îi cunoști dinainte părerile, obiecțiile, dorințele. Când renunți la cuvinte într-o plăcută înțelegere…" cu ce rămânem? Cu conștiința de a fi atenți la singura comoară reală a vieții care e iubirea, de a prețui prietenia, comunicarea de la suflet la suflet dincolo de nevoi, interese și chiar dincolo de cuvinte, și grija față de cel de nebăgat în seamă de lângă noi. Dumnezeu s-o bucure în lumina Sa! | |
| = erata | florin caragiu [25.Aug.06 21:00] |
| "grija față de cel nebăgat în seamă de lângă noi" | |
| = of | constantin cornelia claudia [25.Aug.06 23:42] |
| Un text rupt din viata, o secunda dintr-o eternitate.. cineva cunoaste prematur moartea, prietena , cea cu care se juca acum o ora, a disparut nu se stie cum. Si nici nu-i important cum a murit, cum a ajuns in ceruri.., important este ca a disparut pentru totdeauna. | |
| = Dan, Elena, Florin, Claudia | Sorin Teodoriu [28.Aug.06 08:07] |
| Dan, Elena, Florin, Claudia Va multumesc tuturor ca ati citit acest eseu sau memorial Liana. Este intr-adevar rupt din realitate si nici n-am putut sa respect canoanele eseului. Scriu asa cum pot. Altadata poate o sa inregistrez aici, la comentarii, cateva din poeziile Lianei. Sunt si ele in jurnal. Cu respect, sorin | |