| = domnul meu | Jipa Lavinia [30.Aug.06 02:04] |
| uneori cuvintele nu fac decat sa ascunda adevarul. "Tu vorbește, eu am să tac." mi-a placut. p.s./ imi cer scuze, stii tu pentru ce. L. | |
| = L. | florin otrocol [30.Aug.06 10:42] |
| pentru fiecare dintre noi, mai mult sau mai puțin, tăcerea reprezintă ceva. atunci când reușești să îți impui tăcerile, vei constata, sau nu, cât de necesară este liniștea. comunicarea are un rol foarte important în relațiile interumane. mulți realizează prea târziu asta. cât despre restul .... cu altă ocazie. mulțumesc oricum pentru "puținul" oferit. asta denotă intrarea ta în "renascentismul" căutat de tine ... | |
| = spun | Valeriu Dandeș Ganea [30.Aug.06 14:07] |
| Mai întâi a fost cuvântul! Ba nu, întâi a fost tăcerea! Iată că suntem în fața unei teme inepuizabile: ce se ascunde dincolo de cuvânt, uneori cuvântul în sine capătă valoare, ființă, dincolo de ceea ce era destinat să reprezinte ca obiect, stare de fapt sau de spirit. Aici își are teren o lume aparte, lumea comunicării și tot aici intră și minciuna scuzabilă sau nu - la o adică tăcerea poate trece și ca drept tăinuire, ascundere a unui adevăr! Tot aici intră și bucuria de a spune despre un sentiment, sau mărturisirea, ori mărturia! Îmi place să sper că vei așeza acest eseu într-o serie, oricum nu vei reuși să-l epuizezi acest argument! Dacă trebuie sau dacă simt că trebuie știu să tac, mai greu îmi vine când trebuie să vorbesc pentru că știu, pot lăsa loc greșelilor sau pot rosti un adevăr care nu-i întotdeauna necesar! Sau pot să mă fac de râs! cu stimă Valu | |
| = va urma ... | florin otrocol [30.Aug.06 14:49] |
| Valeriu, mie îmi plac poate mai mult decât majorității, certitudinile. Una dintre certitudinile mele constau în faptul că am păstrat lângă mine doar pe cei care sunt suficient de înțelepți încât să cunoască valoarea cuvântului. implicit și valoarea tăcerii. ce ascund cuvintele sau ce ascunde tăcerea este o percepție relativă, un risc pe care și-l asumă fiecare dintre noi. tocmai de aceea am revenit aici pe site, în parte și ție ți se datorează asta. îmi place echilibrul din semeni și mai cu precădere echilibrul limbajului. aici avem parte cu toții de un echilibru visceral precar, dar citindu-i pe cei care respectă arta sau pe cei care o mutilează ne facem responsabili indirect de ceea ce oferim. cert este că îmi voi păstra nelaterată semnificația tăcerilor mele vis-a-vis de "visele" celor de aici. cât despre ce va continua să apară aici nu depinde decât de către cei care parcurg aceste rânduri. fiecare este liber să aleagă ce se află dincolo de cuvintele uitate aici. cu stimă și prietenie, Florin. | |
| = parere | Dan Cârlea [03.Sep.06 20:26] |
| eseu de exceptie, eseu adevarat, care isi atinge din plin scopul : te pune pe ganduri, fata in fata cu acele adevaruri pe care le simti palpitand in tine, dar pe care nu le-ai constientizat cu fermitatea si contondenta care ti-ar fi dat puterea sa le exprimi, sa te inchizi doar in deschidrea spre tine insuti | |
| = titlul se regaseste la autori consacrati(sa ne respectam) | D. Vercingge [23.Sep.06 18:32] |
| textul regasirii are nevoie de titlu | |