| = și câte realități există rozalie? | Costin Tănăsescu [02.Sep.06 21:42] |
| o relaxare care îți prinde bine, mă refer la tonul poetic. e ca o poezie scrisă după ce tata a venit în vizită. fără ghirlande fără fasoane. un mesaj succint. mai e nevoie să spun că-s adeptul acestui fel de exprimări? nu. plăcut. | |
| = Costin | Ela Victoria Luca [02.Sep.06 22:14] |
| La vie en rose și în rest, realitățile infinite. Azi un fason, mâine o ghirlandă, poimâine o relaxare, răspoimâine ce-o mai fi, că așa e poezia. Dacă e poezie. Cât despre gustibus, știi. Mulțam pt semn, rareori roz. (a, tata nu a fost în vizită) Ela | |
| = cioc-cioc | Dan Norea [02.Sep.06 22:43] |
| nu deschid ușa până la perete decât atunci când știu că vine tata sau alt om bun (Ela) am uitat ca sa iti spun: am gasit doar usi deschise. asta-nseamna ca-s permise vizitele de om bun :) | |
| = fără niciun fir perfid în privire | Maria Prochipiuc [02.Sep.06 23:34] |
| în realitate am cearcăne nu deschid ușa până la perete decât atunci când știu că vine tata sau alt om bun așa cu mâinile deschise fără niciun fir perfid în privire – Un poem al interiorului spre exterior, ca punct de plecare ușa, ce pentru unii ar putea fi veșnic deschisă, dar aici vrei cu totul altceva, vrei o limitare, între cel ce vrea să intre și cel ce poate intra. Apoi în strofa a doua din nou simbolistica ușii dar și a ferestrelor închise spre interior, nimic parcă nu poate schimba decorul, imaginile sunt clare, și doar o idee despre seara pierdută, mici tablouri așezate într-o anumită ordine , unde cititorul este invitat să privească, dar nu oricum , ci într-o anumită ordine. | |
| = . | ioana barac grigore [03.Sep.06 00:41] |
| imi place poezia, mai putin ultimele 3 versuri. este fireasca, pamanteana, imi povesteste ceva... | |
| = ma simt | Uln Aron Alex [03.Sep.06 16:02] |
| Un poem in care m-am oprit cu simplitate si sufletul curat: "și de aceea mă simt ca o seară pierdută prin iarbă dintr-o mie altele păstrate în tine" M-am pirdut prin poem cautandu-ma, revenind in mine cu sufletul impacat si rostindu-l! drag Uln | |
| = mulțumiri | Ela Victoria Luca [04.Sep.06 01:37] |
| Dan Norea:) de-i om bun, îi de văzut și de are gram de minte dacă nu, este pierdut cu sau fără de cuvinte Mulțam pt că ai deschis fereastra. :) Maria, mulțumesc pentru că ai văzut cum se primesc oamenii atunci când ușile se deschid precum le este lor inima și gândul. Da, e o limitare necesară. Fiindcă nu putem decât așa, cumpătând. Ioană, bine că a fost pe plac această poezie simplă. Nu renunț la acele versuri fiindcă fac parte din realitatea mea zilnică și în poezie și în viață. :) Uln, de-i împăcare în acesată regăsire și de-i simplitate în aducerea sufletului aproape de gând, atunci e cu rost ce e scris. Mulțam fain. Ela | |
| = îți arăt simplitatea liniilor | Ursulica Andrei-Lucian [04.Sep.06 01:52] |
| vad mitul fulgului topit in palma demitizat aici, la tine.fulgul sta in toata maretia lui tolanit pe simplitatea liniilor din palma ta. cele cinci degete strofe s-au unit frumnos deasupra lui ca un pumn de colivie.acum e liber sa se topeasca-ntre oamenii buni. | |
| = precizare | Ursulica Andrei-Lucian [04.Sep.06 01:58] |
| am folosit fulgul pentru a-ti descrie felul de spunere a cuvintelor fiindca el simbolizeaza o trecere atat de usoara intre planuri, cum bunaoara coloana infinitului | |
| = Andrei | Ela Victoria Luca [04.Sep.06 02:14] |
| Mulțumesc, da, mi-am dat seama din primul comentariu de ce fulgul, doar am văzut Forest Gump, și nu numai din acel motiv, ci acea planare abia tangibilă pe diferite trepte ale aerului are ceva din infinitudinea omului de a deschide ușa inimii lui către celălalt. Ela | |
| = în realitate am cearcăne /nu deschid ușa până la perete" | Erika Eugenia Keller [04.Sep.06 04:34] |
| cuvintele Tale Ela curg usor le auzi si le pui intr-o ordine melodioasa "nimic nu mă eliberează din această realitate intactă în care stau cu picioarele strânse și pun sentimentele în ordine așa cum aliniez oamenii după felul cum spun cuvintele" Poezia ta imi aduce aminte de Cioran Să fii, din lipsă de cuvinte, mai prejos de tine însuți, să nu găsești cuvinte pentru ceea ce ești, potrivite cu ceea ce trăiești sau înduri, să trăiești mereu mai prejos de propria-ți realitate. " cu mult drag, | |
| = inchiderea care deschide | andreea iancu [04.Sep.06 08:51] |
| ela, poemul m-a impresionat mult, este un text foarte bun, zic eu; multa tandrete, multa iubire, multa recunoastere de sine ca pe sine prin constientizarea trupului, a certitudinilor interioare si exterioare( ¨in realitate am cearcane¨, ¨numai cand stiu ca e tata sau un alt om bun¨), (¨raman aici cu mine/ si o fereastra cuminte langa o alta¨). limita pe care o definesti in ultima strofa te inconjoara, sistemul de iluzii functioneaza pe baza sentimentelor puse in ordine, categorizezi(aristotel)oamenii, imi place asta. titlul este si el categorie: cei reali si pierduti. mi-a placut foarte mult prima strofa; esti ca-ntr-o camera de ascultare a adevarurilor(certitudinilor), a eului si a sinelui. acesta deschidere si inchidere a usii este , zic jocul inchidreii care deschide. vorbesti mult de inchideri care deschid(usa, ferestra, silogisme, palmele, ochii), individualul interior se deschide spre universal. cu drag, medeea | |
| = Erika, Andreea | Ela Victoria Luca [04.Sep.06 14:52] |
| Erika, nefiind de esență cioraniană, sau cel puțin nepercepându-mă eu pe mine așa, rămâne măcar un adevăr, acela al trecerii fiecăruia dintre noi prin pierderi, prin realitățile pământești, prin vieți și subvieți, spre a le transcende. Mulțam Andreea, da, e construcție bazată pe limitare și categorizare, pe diferențiere și trasare de spații, distanțe, cumva nanometric, în micro, interior, spre a le putea realiza și în exterior. Mă bucur că ai perceput liniile. Ela | |
| = foarte frumos | ioan lila [10.Sep.06 12:50] |
| și de aceea mă simt ca o seară pierdută prin iarbă | |