Comentariile membrilor:

=  wow...m-ai copiat	Ramona Mariana Cojocaru [16.Sep.06 23:55]
stii...cam asa suna si un text de-al meu...cum sa fii fericit...stii ca nu e corect sa copiezi textele altora...macar pune si tu ghilimele, ca altfel te zic lu mama... P.S: Ma bucur ca am fost sursa de inspiratie
=  Ramona Mariana Cojocaru _ te rog să vii cu explicație!	Maria Prochipiuc [17.Sep.06 00:22]
Ramona Mariana- fii te rog mai explicită în ce sens te-am copiat, unde să pun ghilimelele? poate o să te surprindă dar, nu știu sa fi fost în vizită la tine. Iar daca mi-ai fi fost sursă de inspirație aș fi menționat, fiindă mă manifest în subsolul textului respectiv, adică la comentarii.
=  era o gluma	Ramona Mariana Cojocaru [17.Sep.06 01:29]
initial in locul textului apărea un mare gol. Ei, dar acum nu mai apare, deci golul nu a fost intentionat. Era dragut ca titlul spunea ca niciodata nu vom afla ce ai in minte, iar pagina pe care am vrut sa o citesc era goala. ca un fel de continuare: pentru ca nu am sa va las sa aflati. Asa suna si un text de-al meu in forma initiala, cum sa fii fericit. Dupa titlu, urma un mare gol. Pai eu iti spuneam sa pui ghilimele la golul care era aici in locul textului. Dar ce ai pus in locul golului nu seamana deloc cu ce as scrie eu, asa ca uite ca ai reusit sa scapi in cateva ore de influenta mea:)).
=  Propunerea ta e poetică și elegantă	Maria Prochipiuc [17.Sep.06 02:00]
Ramona Mariana- tu ai dreptate acum, așa a fost la început, golul a fost doar pentru câteva minute, am vrut să-l postez înainte de ora 00.00 și cum se spune mi-am ocupat loc la rând. După cum bine ai intuit din titlu , cred că se putea și așa ceva, e interesant, dar m-am dus la textul tău și am descoperit un eseu și tot citeam să văd de unde și ce am copiat. Oare ce impresie ți-a lăsat textul că despre gol am aflat.
=  aș putea afla	constantin cornelia claudia [17.Sep.06 05:14]
Cărările duc mereu undeva, depinde de noi ce dorim să aflăm la capătul ei, poate fi dorința, nădejdea, nemurirea sunt cugetări și stări adânci în acest text, de aceea îmi place. adaug și eu ceva: la capătul drumului se află ceea ce în timpul vieții abia s-a întrezăreit din când în când, fiind de fapt fundalul vieții. când sentimentele puternice măturau frunzele, nisipurile, ca un suflu din pieptul ființei adormite, dedesubt se vedea părere o cale. fiecare e ca un tablou original peste care s-a tot pictat, un poem în care s-a tot înlocuit sau scos câte un cuvânt, niciodată nu va putea contoriza schimbările în totalitatea lor, cel ce nu se identifică cu ființa inițială, cea care suportă toate metamorfozele. am observat o ruptură în exprimare la: *Friptura de porc și micii erau la înălțime. Nici nu știu când s-a devorat totul* e prea superficial și lumesc față de restul, aici frunzele sunt în strat gros tare, mintea merge prin somnul adânc traducând acțiunile departe de logica, mistica și generozitatea mecanismelor de hrănire. sincer se văd urme de materialism, inerție sufletească, influențe sociale. aș putea afla mai multe analizând fiecare cuvânt din text. aș putea.
=  gooool...si acum despre text	Ramona Mariana Cojocaru [17.Sep.06 10:53]
"- Bună, su sunt Maria"-pote vrei sa schimbi in "buna, eu sunt". Despre text acum: maria este o femeie singura care la un moment dat isi evalueaza posibilitatile. Nu este vorba despre o deosebita traire spirituala, ci pur si simplu de un calcul probabilistic. Aparitia prietenei personajului masculin nu ii tulbura starea de spirit pe care am perceput-o ca fiind de apatie, cu cate o sclipire emotiva. Pentru ca era vorba despre un pur calcul matematic, la urma urmei. Mi s-a parut un text ratat de povestea mea. Ratat nu pentru ca e scris prost-chiar mi-a placut sa il citesc-dar finalul nu e nici exceptional de fericit, nici exceptional de dramatic. In fine, il vad ca pe un moment de liniste impartit de doi oameni din locuri diferite, care nici nu se cunosc prea bine, un fel de gasire temporara a echilibrului. Ce as putea reprosa textului este faptul ca am facut eforturi serioase pentru a intelege ce se intampla, unde, cu ce ocazie, cine sunt oamenii asupra carora ar trebui sa ma concentrez. Dar mai bine mi-as reprosa asta mie, pentru ca sunt lucruri care tin strict de stilul de a citi al unui om.
=  orizontul din noi, perceptibil sau nu	Codrina Verdes [17.Sep.06 18:55]
Mi se pare o cronica a unei lansari de carte, autografe, fotografii, protocolul, dar e o altfel de cronica. E una a atmosferei care a inconjurat participantii si in mod expres doua persoane, personajele principale. Ma duce cu gandul chiar la o idila intre cei doi. O proza care poate nu se vrea cu mari pretentii, dar care reuseste sa te puna in atmosfera, ceea ce mi se pare esential.
=  m-ai făcut să reflectez ...	C. Nicolae [18.Sep.06 12:25]
Maria, m- ai făcut să reflectez asupra cărărilor mele. Cea a dorinței duce către mine. Pînă aici sunt trup. Cea a nădejdii mă înalță deasupra mea. De aici pornesc pe un drum ... Cea a nemuririi, duce către absolut. De aici începe existența sufletulul.
=  fără îndoială că omul acesta știe să iubescă	Maria Prochipiuc [19.Sep.06 10:26]
Cornelia Claudia - Mulțumesc pentru aplecarea asupra textului, mă interesau în mod deosebit păreri la această proză…și da, cărările duc mereu undeva, nu e vorba de cugetări aici e un text de sine stătător, e o stare, e poate o aducere aminte a unui timp ce a trecut. Nu văd nici o ruptură în ceea ce ai semnalat, sau poate nu sunt eu azi aici… Maria nu este o femeie singură și aici este cu adevărat trăire, poate nu am reușit eu să exprim întru totul, poate acest lucru mi se trage de la poezie, acolo unde criptez foarte mult… îmi pare rău aici nu e vorba de nici un calcul matematic, sentimentele nu intră în calcul , ele au alt izvor, și apoi nu știu la ce dramatism te așteptai, fiindcă aici e pură realitate, nimic nu e… erau două pesonaje acolo, pe ele se accentua toată acțiunea, dar prea mult spun eu aici… Codrina – se pare că ai intuit atmosfera, dar subiectul principal nu era acel eveniment intru totul, acel eveniment a fost dacă vrei tratat ca subiect principal, aici e un moment așa cum bine ai intuit proiectat…e o proză, un început de proză cu care aș vrea să continui, mulțumesc. Nicolae – proza mea te-a făcut să reflectezi? Cărările noastre mereu vor duce undeva, desigur că fiecare are cărarea sa, mă așteptam să spui mai mult decât că te-a făcut să reflectezi, referitor la text și la construcția lui, fiindcă și tu scrii proză și cred că ești un cunoscător a acestei forme de exprimare. Mulțumesc că te-ai aflat aici la acest text în care reaflându-mă în acel loc am rememorat o anumită stare pe care am trăit-o cu adevărat
=  Imi plac...	ioana matei [19.Sep.06 20:37]
pasii TAI prin ZAPADA, maria!