| = ok poezia | bogdan sevra [22.Sep.06 14:26] |
| culinara, dragutsa, melancolica, totusi, as fi de parerea ca ar trebui sa elimini versurile de la gara de nord incolo pina la sfirsitul strofei. | |
| + ... | Gelu Diaconu [22.Sep.06 14:48] |
| O axă trecut-prezent deasupra căreia levitează nostalgia după paradisul pierdut al copilăriei, o atmosferă aș zice de sărbători petrecute undeva la țară, departe de nebunia unui cotidian citadin frustrant și generator de angoase. Biografismul din poezia Dianei nu caută cu tot dinadinsul elemente de noutate, însă constructul este mereu schimbat, surprinzător. Până și limbajul ușor desuet, care aduce în prim-plan un diminutiv mai aproape de ingenuitatea aceleiași copilării pierdute, dar nu uitate, transpune cititorul într-o lume magică, undeva în trecut, alături de cei dragi, departe de frâmăntările unei lumi din ce în ce mai mult de neînțeles. Îți mulțumesc pentru o lectură plăcută. | |
| + parere | emilian valeriu pal [22.Sep.06 16:58] |
| Poate la prima strofa ar mai trebui lucrat putin, nu stiu, sint citeva imagini care nu le-am inteles cel putin "trenul prietenia ajunge la sase". In schimb, a doua strofa e foatre puternica, aproape poti simti acel frig din burta. Remarc si eu ceea ce a remarcat Gelu, simplitatea, fara naivitate, a imaginilor cu care e construit poemul. Nu stiu de ce rememorarea trecutului sau a unor momente pe care le-am crezut vesnice, scoate ce e mai bun din noi. Text bun, din punctul meu de vedere. | |
| = mulțumiri și o ex-plicație | Diana Iepure [22.Sep.06 17:32] |
| bogdan, gelu, emi, vă mulțumesc pentru aprecieri, obsevații și gânduri bune. trenul "prietenia" e trenul ăla albastru "bucurești-chișinău". pleacă din gara de nord, în fiecare zi, la 19.33 | |
| = da | emilian valeriu pal [22.Sep.06 17:34] |
| Acum da, inteleg, si capata si mai multa coerenta prima strofa, cel putin pentru mine. | |
| + sobusoara mea | enache ionut laurentiu [22.Sep.06 18:26] |
| eu as zice ca e paralela prezent - trecut si se evidentiaza dorintele tatalui prin prisma trecutului copil, momentan adult, inca din prima strofa discursul se contureaza in jurul acestei amintiri a tatalui se mentine fluxul nostalgic pana la discursul de tip confesional. a doua strofa imi pare cea mai puternica, e centrul de greutate al poeziei, mi-a placut foarte mult constructia "mă lipeam de spatele tău sobușoara mea ", de o simplitate dureroasa | |
| = vine trenul prietenia | Anghel Pop [22.Sep.06 22:32] |
| De curiozitate: ce inseamna "sobusoara mea"? Mie mi-a placut tocmai comparatia culinara: "pe peron inima mea/ înțepenește ca o bucată de carne/ în zeama de răcituri". Parca ar fi dintr-o carte de bucate pentru canibali. Daca ai fi folosit termenul "suflet" ambiguitatea putea fi evitata. Insa imaginea gelatinei e percutanta si inovatoare. Formal, textul asta mi-a amintit tehnica lui Ianus din ultima lui perioada. Sper ca nu esti contaminata. Un poem-film placut, cu lumina speciala din fotografiile memoriei. | |
| = ex-plicație2 | Diana Iepure [22.Sep.06 22:49] |
| anghel,"sobușoară" e diminutivul moldovenesc al cuvântului "sobă". sper și eu că nu-s contaminată. când scriu, nu mă prea gândesc la tehnici. poate ar fi cazul să mă. ionuț, ioana, mulțumesc pentu stEle... | |
| + la tren totdeauna tata așteaptă | Vasile Munteanu [23.Sep.06 04:55] |
| plăcută evocare a universului domestic, în care disonanța existențială este disimulată în spatele semnificațiilor ce se cer re-formulate, funcția lor fundamentală nefiind, așa cum poate pare, una descriptivă, ci una discursiv-reflexivă; de asemenea, reușită pasajele de trecere, de la optimismul formal dintru începtul poemului la nostalgia pură a părții mediane, pentru ca, pe final, să se revină la convenționalul epidemic al labirintului uman, afectat încă din copilărie. | |
| + * * * | Lidia Barsan [23.Sep.06 12:29] |
| superba poezia. am citit-o pe muzica de nightwish, astfel incat s-au amestecat o multime de stari si cu "furnicaturi" in stomac. imi este atat de cunoscut acel "tinte", cat si toate celelalte. nu stiam de trenul "prietenia". sugestiva denumire. mi-a placut:"pe peron inima mea /înțepenește ca o bucată de carne /în zeama de răcituri". | |
| = dor | cornel marginean [23.Sep.06 15:57] |
| Cand denumesti- sobusoara- pare ca poezia se va invarti in jurul sobei, simboluri, centru , vatra, camin, daca denumesti -sobusoara mea-, ea este deja acel refren care centreaza poezia pe dulceata de alta data, pierduta de timp si ramasa undeva in rasarit, cred. Tatal este cel puternic, el munceste, face singur casa cea noua, economiseste si vrea ca urmasii sa invete, sa ajunga in alta lume, indestulata, cea pe care o descrii in prima strofa, dar tie iti e dor de aceea simplitate in care erau ai tai si de care simti dorul. Sobusiara exista , trenul, ora plecarii, tot, doar explicatia pragmatica a plecarii nu exista, exista doar cea a dorului, care nu rezista realitatii, si stunci o poezie frumoasa rezolva o vizita imaginara acasa. Cu stima. | |
| = promițătoare și albastră | PÃCALÃ VIOREL SILVIU [23.Sep.06 16:21] |
| o rețetă culinară cu multă poezie, promițătoare... | |
| = *** | nastia muresan [23.Sep.06 18:29] |
| Diana, am citit, am recitit poezia ta...de fapt, mi se intampla asa ori de cate ori te citesc; eu zic sa nu te gandesti la tehnici, curente, mode literare, poezia scrisa de tine merge pe alaturi, are drumul ei. si pentru mine... e o demonstratie ca suntem frumosi in masura in care simtim frumos. atat de proaspata expresia starii in aceasta poezie, parca simt asteptarea febrila a tatalui, bucuria si emotia cu noduri in gat... pe peronul unde trage trenul prietenia. efectul de ravasire si iluminare...trairea ca miracol interior, cam atat pot spune deocamdata despre poezia ta. cu drag. | |
| = mulțumiri fără ex-plicații | Diana Iepure [23.Sep.06 21:06] |
| vasile, lidia, cornel, viorel și nastia! vă mulțumesc. mă bucur că v-a plăcut. | |
| = subsuara... | mircea lacatus [23.Sep.06 23:22] |
| cel mai putin extaziata de poezia aceasta este chiar autoarea care trebuie sa recunoasca nu se astepta la o ploaie de stele ca de altfel nici eu...in rest sobusoara | |
| = apetisant | felix nicolau [24.Sep.06 00:40] |
| partea buna e ca scrii undeva intre garda veche basarabeana si cea noua, extrem de simplista ca limbaj si incalcita ca mesaj. e un bun tip de poezie feminina, cu parfum bine distilat de brumaru si ilustratii de parmigianino. fain si specific titlul | |
| + cerul din sobușoară | Mihai Leoveanu [10.Dec.18 14:27] |
| Parcă mă văd la Țaul, Bălți, Călărași, Căușeni, Soroca, Ștefan Vodă, Bălți, Chișinău, Tiraspol, Dubăsari, Cocieri sau Edineț cu statuile scriitorilor români în spinare spre a le împământeni în conștiința basarabenilor. Îmi este aproape sobușoara ta, iar întregul poem este un lamento al dezrădăcinării. Și doar cine nu a fost niciodată în Basarabia se poate întreba ce-o fi aia o cutie de seliodkă ivasy. Tata rămâne pentru tine în țintele care pot sugera crucificarea în destinul urmașilor. Și nu știu de ce, să mă ierte Florin, nu te pot vedea decât tot pe treptele Băncii Naționale din Chișinău, în cea de-a 1241-a mea călătorie acolo. Nu părăsi acest filon - în sobușoara ta încape cerul. | |
| = batista | serban georgescu [28.Sep.06 16:43] |
| mie mi se pare ca poezia asta are asa de multe stele nu pentru ca are cine stie ce valoare, ci pentru ca se scrie foarte rar despre subiectul pe care il abordeaza. Poezia e miros de sarmale plus o evocare din cele mai banale. Imi evoca mai degraba o doamna asezata comod sub casca de la coafor care varsa o lacrima imperceptibila din pricina unei intepaturi involuntare provocata de un pedichiurist si apoi din spate sar 6-7 admiratori ca sa-i intinda batista. dar poate e doar o parere | |