| + Poemul se recomandă singur! | Maria Prochipiuc [04.Oct.06 15:47] |
| Nu voi da exemple de versuri ce m-au făcut să tresar, ce m-au făcut să văd realitatea în cruditatea ei, nu cutez să mai spun, cum se poate domnule? Se poate, dacă până mai ieri nu te puteam vedeam decât sub albul înțelepciunii pe la tâmple, azi te admir că poți să folosești cuvântul, încât să mă faci direct participantă a dialogului liric. Am trecut pe lângă aceste scene de foarte multe ori, uneori înspirânu-mi milă, alteori o senzație de greață, dar ele există, iar tu le spui într-un mod cu totul deosebit, faci din urâciunea lucrurilor un spus altfel. Deci, dragă cititorule, ia aminte la unele pasaje, la unele cuvinte ce pot ascunde dincolo de ele alte poeme, aici nimic nu e făurit, ci totul e hărăzit cuvântului pentru a participa direct la ceea ce se întâmplă în imediata noastră apropiere. | |
| = Maria | Adrian Munteanu [04.Oct.06 16:16] |
| Ce să spun ? Sper ca detașarea mea de contextul inițial să fie mereu văzută astfel. Nu ca o abdicare de la frumosul și armonia tradițională a sonetului, ci ca implicarea a lui în magma trăirilor contemporane. Așa cum sunt ele : urâte, morbide, strivitoare, dezgustătoare, de joasă amplitudine. Asta e viața noastră și, deocamdată, strivit de conjuctură, îmi vine să spu că este starea noastră dominantă pe care nu avem cum s-o ignorăm | |
| = striviți de conjunctură | Daniel Stuparu [04.Oct.06 16:40] |
| Asta înseamnă că deja ați coborât ștacheta la nivelul de care vorbiți și că "magma trăirilor" epidermice are câștig de cauză. Eu cred că tocmai în asemenea momente de confuzie și incertitudine scriitori talentați, precum Dv., ar trebui să rămână pe poziție și să nu abdice de la "frumosul și armonia tradițională" de care vorbiți. Și eu încerc, în sonetele mele, să îmi asum modernitatea, dar nu coborându-mă în abject și scatologic, ci printr-un spirit ludic, intertext șamd. În ce măsură îmi reușește acest lucru, e discutabil, dar starea de fapt pe care o trăim nu e o scuză pt. a scrie, oricum, în ideea că se "merge și așa". Dimpotrivă. Cel mai stupid argument legat de poezia cu formă fixă l-am auzit cred din gura lui Komartin, care spunea cândva că "vremea sonetelor a trecut etc.", ca și cum în artă și în cultură în genere ai opera cu asemenea concepte, de ordin cronotopic. Dar Komartin - și alții ca el - nu au înțeles încă diferența elementară dintre cultură - cea care operează cu valori perene - și civilizație - la nivelul căreia putem vorbi de concepte perimate și valori inactuale (nu mai mergem cu trăsura, avem mașini etc.) | |
| = ..mai bine nu mai scriem | Akedia [04.Oct.06 18:51] |
| Daniel Stuparu, tu ca de obicei vorbești aiurea, ca un energumen obsedat de “Cultură” cu C mare, vă rog. Sonetele nu mai au valabilitate la ora actuală pentru că evidamente nu mai corespund unor coordonate interioare. Ca să te dumirești mai bine, citește cu atenție și răbdare un capitol despre stil al domnului Emil Cioran(din “Ispita de a exista”, dacă nu mă înșel), pe care sînt sigur că îl adori(eu nu, dar e bine să te bat cu propriile arme!). Și mai pe scurt;noua poezie încearcă o apropiere de cititorul ei, o creștere de vitalitate, cum ar spune O. Soviany, printr-un limbaj vorbit, ontologic, eliberat de impuritățile de tot felul. Ãsta ar fi pariul, cel puțin. Și cât s-a chinuit săracul Nietzsche în “Nașterea tragediei“ și în “Ecce homo“ și în alte cele să dărâme lucrurile în sine și alte nasoleli “eterne“, dar cine să știe că până și în ziua de azi o să mai avem paseiști înrăiți ca tine încolonați ideologic în epoca lui Michelangelo și Goethe. Păi, somn ușor atunci, că ai murit demult. Te trezim noi, după caz. Adrian, e bine să ne raliem cu toții la noua paradigmă, nu-i așa? Chiar dacă n-o prea înțelegem. Și dacă ea înseamnă doar cur și boașe, e chiar ușor. (Precizez că nu am fost vulgar, doar am dat copy/paste de la două texte diferite ale autorului.) Vă salut. | |
| = mă faci să zâmbesc | Daniel Stuparu [04.Oct.06 19:11] |
| Ce puteam auzi din gura unui personaj autointitulat Akedia, decât... "mai bine nu mai scriem"? De-a dreptul hilar. Mă îndoiesc însă că ești conștient cât de bine te prinde pseudonimul pe care ți l-ai însușit. Apreciem oricum sinceritatea... Asta, că tot vorbim de cei învinși de propriile arme. | |
| = Daniel, Akedia | Adrian Munteanu [04.Oct.06 21:18] |
| Daniel - pot fi și eu de partea frumosului autentic și peren. După două volume de sonete în care chiar asta am făcut, vine vremea să schimb câte ceva, ca să nu intru în fluxul repetabilității, vecin cu plictiseala. Cu alte cuvinte îmi pot permite schimbarea, de orice fel ar fi, chiar coborârea în scatologic, pe de o parte pentru că, până în acest moment, am demonstrat ce era de demonstrat, atât cât am putut, și pe de altă parte pentru că îmi permit să cred că întind valabilitatea sonetului peste limitele lui obișnuite și cineva trebuia să facă acest lucru. Simplul fapt că un asemenea text naște controverse stilistice și ideatice îl consider un câștig. Punct ochit, punct lovit. Akedia - apreciez nivelul teoretic pe care îl demonstrezi și libertatea de mișcare a gândului, cu aplecare spre formule contemporane. Consider însă că paradigma o înțeleg și că sonetul acesta e departe de a se rezuma la "cur" și "boașe". Doar cei ce nu vor, se vor cantona în interpretări legate de aceste formule. Ele nu țin decât de anecdotic și vestimentație exterioară. | |
| = Dediu vorbeste in dodii | Anghel Pop [04.Oct.06 21:29] |
| Komartin & Co. nu apreciaza sonetele (si intreaga poezie cu forma fixa) pentru nu sunt in stare sa scrie un sonet. Toata generatia asta cu paradigma dezaxata nu e in stare sa scrie un sonet sau un rondel, un gazel sau niste tertine, nici daca i-ai aduna pe toti si le-ai da un premiu in femei, alcool si iarba (in afara de Ianus, care si-a facut temele constiincios in ce priveste studiul prozodiei). Si fiindca poetii pasunati de Tone nu sunt in stare sa ajunga la struguri au decretat ca sunt extrem de acri, pentru ca sunt vechi, si, conform teoriei literare pe care tot ei au inventat-o, tot ce e vechi e prost. Insa afirmatia "tot ce e vechi e prost" este din punct de vedere logic un sofism, o eroare de gandire. Nicaieri in lume picturile lui da Vinci sau Michelangelo nu au fost aruncate la gunoi, ca sa faca loc picturii moderne. In arhitectura Gaudi si Michelangelo sunt studiati si admirati. In sculptura trebuie sa ii studiezi pe Rodin si Brancusi ca sa iti permiti sa inovezi. Muzica lui Mozart si Beethoven nu a fost ridiculizata de nimeni sub pretextul ca e "veche". (Desi poti fi suficient de incult ca sa faci asta). Numai in literatura vin niste indivizi care nu stiu sa se descurce cu o cezura sau un decasilabic ca sa arunce sonetele lui Michelangelo la gunoi pentru ca sunt "vechi". Ha, ha, ha. Poti afirma ca o poezie de Stanescu, Dinescu, Blandiana, Ivanescu, Brumaru, et caetera, nu mai este valabila doar pentru ca este cu rima si ritm? Inseamna ca nu te intereseaza mesajul, ci doar forma. Grav. Adevarul este ca se poate scrie poezie si cu forma fixa, si in vers alb (Rilke, Morrison, Tagore, Bosquet, Pound, Ginsberg, etc.), insa la adapostul versului alb se ascund multi impostori. Akedia, numai prostii resping ceea ce nu stiu sa faca. Afirmatia ta ("Sonetele nu mai au valabilitate la ora actuală pentru că evidamente nu mai corespund unor coordonate interioare") este din punct de vedere logic un sofism. Mai precis, sofismul generalizarii. Evidamente? Chiar asa? Daca sonetele nu corespund coordonatelor interioare ALE UNORA asta nu inseamna ca nu mai corespund coordonatelor interioare ALE TUTUROR. Iei un caz si il transformi in regula. Transformi partialul in general. Fals! Ca sa simti mai bine falsitatea afirmatiei tale, am sa ti-o aplic tie: "Pentru ca poezia lui Danut Dediu nu corespunde decat coordonatelor interioare ale catorva persoane, inseamna ca poezia lui Danut Dediu nu are valabilitate." :) Atunci, asa cum ai intuit in ce te priveste, "mai bine nu mai scriem". De asta nu mai scrii? | |
| = vorbim, discutãm, bricolãm, dar nu ne înțelegem. | Akedia [04.Oct.06 22:56] |
| Daniel Stuparu, zâmbãrețule:). Rãspunsul tãu nu e un rãspuns la ceea ce am spus eu. Dar de altfel nici nu ți-am cerut unul, ca sã nu te flatezi singur. Ar fi totuși interesant dacã mi-ai spune de ce ar trebui neaparat “sã scriem“. E o problemã care sincer mã frãmântã. | |
| = o problemã care sincer mã frãmântã | Daniel Stuparu [07.Oct.06 21:57] |
| Daca te framanta, tot e ceva. Sunt si dintre aceia care scriu fara sa gandeasca, ceea ce e mult mai grav. Pai, ca sa raspund intrebarii tale, nu stiu de unde ai tras matale concluzia ca eu as fi adeptul ideii ca "ar trebui neaparat 'sa scriem'". Nu am sustinut acest lucru. Pe de alta parte, daca simti nevoia sa scrii, evident ca e bine sa o faci, problema e daca merita sa arati si altora ceea ce scrii sau nu. Pentru ca exista o literatura (i-as zice maculatura) pe care o scriu unii si altii din nevoia de a defula oaresce frustrari de tot soiul, si care are un simplu rol purgativ, in ce te priveste pe tine ca autor - adevarata literatura abia dupa incepe (parerea mea!). Acest tip de produs este genul de serviciu perisabil, a carui utilitate se consuma odata cu producerea lui. Publicarea, publicul si publicitatea nu joaca aici nici un rol, nici macar din greseala. Si mai exista acea literatura prin intermediul careia incerci sa te ridici dincolo de imediat, acel gen de scriitura pe care o adopti tot dintr-o nevoie launtrica, dar nu una cu caracter de katharsis, ci una prin care incerci sa adaugi ceva perceptiei senzoriale - o dimensiune de natura spirituala, ce poate deschide o usa catre un univers superior. In linii mari, ca sa ma limitez la spatiul unui comentariu in subsolul textului de mai sus, cam asta ar fi de zis. D-le Munteanu, primul paragraf din comentariul Dv. este un sofism da capo al fine, nimic mai mult. Daca a venit vremea sa schimbati ceva, asta nu inseamna ca trebuie sa confundam arta cu maculatura de care vorbeam mai sus. Nici macar ca exercitiu de stil nu cred ca are vreo noima. Pentru a nu intra in fluxul repetabilitatii, puteti aborda alte teme, alte subiecte sau alt registru. Din tot ce exista pe lume ati ales in cazul de mai sus tocmai subiecte care, prin natura lor, nu pot deveni arta, pentru ca in momentul in care discursul Dv. abordeaza o asemenea atitutidine, textul se autodesfiinteaza. Daca ati demonstrat ceea ce era de demonstrat in ce va priveste, ar fi de preferat sa nu mai scrieti, decat sa scrieti, asa, nu faceti decat sa daramati cu o mana ceea ce tocmai ati zidit cu cealalta. Iar limitele sonetului ar trebui fortate in sus, nu in jos, altfel ne intoarcem de unde am plecat si, ca sa ma exprim plastic, nu vad "ce-am avut si ce-am pierdut". In ce priveste controversele, nu va amagiti, ele nu sunt in marginea textului Dv., ci in marginea unei probleme mai vaste, legate de "povestea vorbii" si a cuvantului scris. Asa incat... punct ochit, punct lovit, dar s-ar putea sa fie chiar ochiul Dv. cel lovit. Din fericire mai aveti unul, cu care ati putea incerca sa priviti si in alte directii, nu doar inspre latrina sau budoar. | |
| = Daniel | Adrian Munteanu [08.Oct.06 10:37] |
| Te amagesti singur daca ajungi la concluzia ca ai dat peste un om care si-a pierdut busola. Structura viitorului meu volum va cuprinde cam 20 la suta sonete cu aceasta tematica pe care o detesti. Restul vor fi axate pe problematica contemporana, dar vor pastra armonia si cantabilitatea sonetului initial. Este vorba doar de o cautare de largire a spatiului in care se poate incadra sonetul si cred ca, din acest punct de vedere, te limitezi, chiar in cazul acestui tip de exprimare, a vedea numai scatologicul, fara sa sesizezi ca exista si elemente care depasesc aceasta conditie. Macar daca ele ar fi o pastrare a proportiilor, o muzicalitate interioara care ramane, un ritm care se pastreaza si niste trimiteri ce se plaseaza dincolo de limbajul voit trivial. Pentru asta e nevoie de un ochi - ca sa folosim termenul pe care il avansezi - care sa vada si pe verticala si in profunzime. Un "ochi" de artist, fara de care sonetul ramane o insiruire de anecdotici facile. Vom mai vedea. | |