| = frica ariciului | Tamara Zub [31.Oct.06 15:41] |
| În primele două bucăți văd un pic de nebuneală gratutiă, cochetărie cu moartea. Ultimele trei părți au o strălucire caracteristică autoarei. Ariciul schimonosit de frică e colosal, și prezența mamei - adie a sfințenie. "Îhâm" ar fi un titlu excelent pentru alte texte, cu-adevărat ludice. Poeme în li major, da, sună proaspăt. | |
| = cochetăria cu moartea | Alina Livia Lazăr [31.Oct.06 16:29] |
este una dintre activitățile mele preferate. ar putea fi chiar o definiție a vieții, Tamara, această cochetărie cu moartea. am schimbat titlul, lăsându-l ca subtitlu. mă bucură prezența opiniei tale aici. li | |
| = li li li | mircea lacatus [31.Oct.06 17:31] |
| dä colea shi mie un loc in inima ta shi culcushitzi amandoi acolo sa vorbim despre uniformele din generala si despre pierderea parintzilor atat de timpuriu poate prindem arici si le furam iarba fiarelor ce zici ? | |
| = bine | mircea lacatus [31.Oct.06 19:18] |
| ihäm inima cu carii nu voiesc ! | |
| = "în lobul parietal stâng/ al inimii mele" | Nicollé Pierre [31.Oct.06 20:16] |
| parola unui vis nu te mai lasă să pleci din jocul în care bărbatul scria... brusc acel bărbat devine frumos, odată cu moartea, se prea poate ca acea minciună cu moartea acea trecere să fie chiar frumoasă, dar dacă ar fi așa crezi că vom pleca mai ușor? eu tot nu cred asta... „am rămas singuri” îți așezi uniforma pe umeraș precum copilăria pierdută, și amintirile netrăite... cu drag, pierre | |
| = de trăit | Alina Livia Lazăr [31.Oct.06 20:39] |
| "îți așezi uniforma pe umeraș precum copilăria pierdută, și amintirile netrăite... " desigur, Nicolle, nimic nu e pierdut, atâta timp cât au mai rămas amintiri de trăit. Mulțumesc că ai trecut pe aici. li | |
| = "am ros mărul până la cotor" | Vasile Munteanu [31.Oct.06 20:50] |
| dinții lui Li au epuizat "păcatul"; totul tace sub cuvânt ("parola"), "țepoșit" lumii exterioare; tăcere grea, de priveghi, succesiune sacadată, de procesiune; tristețe surdă, de nimeni altcineva întru mine... cu drag, | |
| = p.s. | Vasile Munteanu [31.Oct.06 20:53] |
| să nu uităm, semințele așteaptă "culcușite" în cotor, "în lobul parietal stânga al" genezei...:) | |
| = Muntele, | Alina Livia Lazăr [01.Nov.06 00:13] |
Tu zici dintr-un adânc înspre care se amețește privind. Înnobilând zici. li | |
| + Si uite-asa se moare! | Andu Moldovean [01.Nov.06 01:59] |
| Acum trei zile a murit un ilustru necunoscut, un prieten de-al unui prieten al meu. Numele lui nu mi-l amintesc, nici eu si nici prietenul meu. Tot ce se poate spune despre el e ca i se zicea "Cămară", unii, la betie, ii spuneau "Debara" sau chiar "Coridor", dar el nu se supara. El a murit de o supradoza, la fel ca si alti cativa inaintea lui din "jucatorii de darts"... asa cum Li spune in lumea in care, cand se lasa intunericul, niste baieti frumosi si niste fete splendide, plini de tatauje (semne ale unui timp care nu mai e) topesc pastile de Fortral in eprubeta, apoi le racesc in balta cu norooi de la rigola si apoi si le trag in vena. Am citit ziarele de a doua zi si nimeni nu vorbea despre Cămară. Si apoi au trecut trei zile si uite, eu nu ti-am scris un rand si trebuie sa marturisesc nici macar nu m-am gandit la tine. Cu toate acestea, dupa ce vreme de cateva clipe m-am lasat din nou purtat de farmecul jocurilor tale, am inceput sa simt iar acele groaznice dureri de stomac, simțind cruzimea supremă a existentei, adica aceea de a nu putea face nimic in fata nimicului, si cum ca acesta, nimicul deci, nu-si va da seama niciodata in ce masura eu sunt esential pentru axa lumii sau nu, eu, barbatul de patruzeci de ani, inca puternic si foarte marcat, deschis si totusi inchis. Atunci am auzit rasetele... la început am crezut că sunt doar ale tale, dar erau prea multe totuși, unele ziceau ca sunt blând ca o oaie, altele ca am niste ochi ca de lacusta, dar cele mai multe spuneau "ești un hamlet batran!". Si uite-asa m-am pomenit din nou in acea scobitura a dunelor de nisip unde am incercat iarăși acel exercițiu cu spatele si cu bratele intinse. Stiu, acela nu e un loc potrivit pentru ganduri energice, prea multe obiecte îți cerșesc un pic de atentie si o uitare definitiva. Dar m-am simtit bine citind, in acea ultima zi, (poemul) ca un om care urmeaza sa primeasca lovituri si care acum savureaza doar tăcerea. Bobadil. | |
| = er | Andu Moldovean [01.Nov.06 02:03] |
| "Li se spune", "noroi" - cu un singur "o", sper ca doar atat... | |
| = LiDaBoba, | Alina Livia Lazăr [01.Nov.06 15:43] |
Mulțumesc pentru acel pic adânc de atenție și pentru neuitarea definitivă. Știu că ai văzut! li | |
| = Vitralii de versuri frumoase | razvan rachieriu [02.Nov.06 15:58] |
| “Mintea se întinde ca o prelată” lungă peste poezie – “acest idol trist” la care ne închinăm noi, poeții, dezvăluindu-ne o imaginație fecundă și vastă, ca o catedrală înaltă cu vitralii frumoase compuse din mozaicul sufletului. Ai ros mărul vieții “până la cotor” , savurând aroma momentelor fericite, iar sămânța ai aruncat-o în “viermuiala de vise” coșcovite, să germineze crezuri noi. | |
| = trec direct la: | cornel marginean [02.Nov.06 22:33] |
| O scriere noua si fecundata doar de idei. Totusi exista un sant intre ele, cel al persoanei proprii privind universalitatea si nu cel al ideilor ascunse sau libere din versuri privind ele spre acolo. Sunt aici doua imagini extrem de adanci, cea a mamei cu mainile ei gratioase si cea a mamei ramasa treaza in grozavia incredibila a venirii mortii. In planul meu de cititor pentru aceste amintiri primeste a mea afectiune. stima | |
| = despre titlu : | cornel marginean [02.Nov.06 22:37] |
revin spunand ca ai dat o anume conotatie titlurilor de acest fel care acum se razbuna. nu cred ca este reprezentativ si ca este mult mai jos fata de valoarea poemului. | |
| = pentru oamenii Răzvan și Cornel | Alina Livia Lazăr [03.Nov.06 16:03] |
Răzvan, Dacă nu am crede în germinări noi, n-am ști să murim. Cornel, Analiza ta îmi este de folos de fiecare dată. Mă bucur că ai simțit că am tăiat din carnea mea cea încă vie. Așa am făcut și așa am de gând să fac. Iar despre titluri, da, ai dreptate. Te rog să mai apari când poți. Am nevoie. Mulțumesc. li | |
| = pulsand | Dragoi Ana-Maria [04.Nov.06 00:47] |
| Buna, Li! Poezia ta mi-a lasat impresia ca: trupul tau se intinde ca o prelata la picioarele acetiu idol trist care este mintea ta Zile bune de trait! | |
| = Ana-Maria, | Alina Livia Lazăr [04.Nov.06 13:58] |
Zile câte or fi, că bune om învăța să le facem noi! cu sau fără minte :) | |