| + acestia am fost, acestia suntem | Ioana Petcu [04.Nov.06 14:52] |
| erika, ma bucur ca aste eseu a aparut pe agonia.ro. el merita sa fie citit, pentru a nu ne uita timpul si pentru ca este una din putinele pagini care sunt dedicate fostelor inchisori de la sighet, acolo unde se afla scoala de vara condusa de ana blandiana si romulus rusan. cert este ca trecutul este mai mult decit prezent, intr-un altfel reluat, iar daca acum nu mai sunt carcere sunt "procese". am instela acest eseu pentru recunoasterea oamenilor care nu mai sunt si pentru istoria indepartata, mereu aproape despre care vorbeste. ps: daca treci in pagina mea, vei vedea un articol despre v. bukovski care a fost invitat la scaoala de vara de la sighet - cind ai timp. | |
| = Memorie lor! | Bianca Maria [04.Nov.06 15:25] |
| Erika , acest eseu a gasit ecou in sufletul meu acolo au murit SFINTI in adevaratul sens al cuvantului... TREBUIE SA NE AMINTIM MAI DES DE EI! iti multumesc tu m-ai facut sa revin aici, pe agonia, dupa aproape doua luni.Si acum imi dau seama ca mi-a lipsit... | |
| = Ioana, | Erika Eugenia Keller [04.Nov.06 21:27] |
| cand am vizitat Muzeul Memorial am simtit o mare greutate sufleteasca, am ascultat la cateva din celule adevarul rostit de cei ce nu mai sunt si a membrilor familiile celor sacrificati, insa cand am ajuns la Cortegiul Sacrificatilor am izbucnit in lacrimi... | |
| = Bianca, | Erika Eugenia Keller [04.Nov.06 21:35] |
| Iti multumesc pentru semn pentru revenire. Tu ai dreptate, MEMORIE LOR! As vrea sa stii ca la doi- trei km distanta de orasul Sighetul Marmatiei se afla Cimitirul Saracilor, cimitir in care se pare ca au fost ingropati in secret, noaptea, cinzecisipatru de morti din acesta inchisoare politica. Gropile nu au putut fi identificate. | |
| = să ne rugăm | PÃCALÃ VIOREL SILVIU [04.Nov.06 21:58] |
| Memorialul durerii poate continua. Acei oameni care au torturat sunt în continuare printre noi. Au umanizat puțin metodele. Înfricoșător este că în condiții similare se pot găsi printre noi alți călăi, fără dumnezeu și fără regrete.Victimele sunt creștini și iartă, ei nu. Putem doar să ne rugăm. | |
| = Silviu, | Erika Eugenia Keller [05.Nov.06 10:21] |
| in timpul vizitarii muzeului, ghidul a ramas decat cu primii doi din grup restul vizitand singuri fiecare celula. 3 dintre colegii mei au fost brusc insotiti de un batran prezentabil ce le povestea cu lux de amanunte fiecare coltisor din Inchisoarea Sighet si modul cum si-a desfasutat el slujba de gardian acolo...adica: era foarte mandru ca pe unul din demnitarii politici l-a ajutat sa se "astampere" vreo 2 saptamani dupa ce l-a dezbracat si l-a legat de picioare , lasandu-l atarnat ore bune in frig si bezna. Apoi le povestea cum erau impuscati noaptea detinutii fara sa fie anuntati deoarece doar asa ii scutea el de chinul gandului persistent al mortii...Individul era foarte mandru de torturile lui. colegii mei nu au reusit sa-i afle numele insa colegul cu domiciul stabil in Maramures a ramas sa anunte politia pentru identificarea fostului gardian | |